În anul 1941, când armatele naziste au invadat Uniunea Sovietica, milioane de vieti au fost distruse. Printre ele se numara si cea a Mariei Vasilevna Oktiabrskaia, o femeie din Crimeea, nascuta în 1905 într-o familie saraca de tarani ucraineni.
Casatorita cu un ofiter de cavalerie, Maria ducea o viata linistita pâna când, în august 1941, a primit vestea cumplita: sotul ei, Ilia Oktiabrski, fusese ucis pe front. Furioasa si hotarâta sa se razbune personal, Maria a luat o decizie extraordinara care avea sa o transforme într-una dintre cele mai remarcabile eroine ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.
În loc sa se multumeasca doar cu munca în spatele frontului, cum faceau multe femei sovietice (lucrând în fabrici sau spitale), Maria a ales o cale neobisnuita. Si-a vândut toate bunurile personale – casa, mobila, bijuteriile – strângând suma impresionanta de 50.000 de ruble. Apoi, a trimis o scrisoare direct lui Stalin: „Sotul meu a fost ucis în lupta. Vreau razbunare pe dusmanii fascisti. Am donat toti banii mei pentru un tanc. Vreau sa-l conduc eu însami.”.
Autoritatile au fost initial sceptice – o femeie la comanda unui tanc era ceva nemaivazut. Dar propaganda sovietica avea nevoie de eroi, iar determinarea ei a convins. Tancul T-34, unul dintre cele mai bune din lume la acea vreme, a fost construit si inscriptionat cu numele ales de ea: „Iubita luptatoare”.
Maria, în vârsta de 38 de ani, a fost trimisa la scoala de tanchisti din Omsk, unde a învatat sa conduca si sa repare T-34-ul în doar cinci luni. Colegii barbati au privit-o cu suspiciune la început, dar curând au ajuns sa o respecte profund. În octombrie 1943, tancul „Iubita luptatoare” a primit botezul focului în cadrul Brigazii 26 de Tancuri de Garda, în apropiere de Smolensk.
Prima batalie a fost un succes rasunator: Maria a distrus pozitii inamice, mitraliere si artilerie, avansând sub un tir intens. Curajul ei era legendar. De doua ori, tancul a fost avariat, si de fiecare data Maria a sarit afara sub ploaie de gloante pentru a-l repara pe loc – o actiune extrem de periculoasa, dar esentiala pentru supravietuire.
Camarazii ei povesteau ca lupta cu o furie rece, tintind precis si strigând: „Pentru sotul meu!”. Performantele ei i-au adus promovarea la gradul de sergent si respectul total al unitatii. Tragedia a venit pe 17 ianuarie 1944, în timpul unei ofensive lânga Vitebsk (astazi în Belarus).
Tancul a fost lovit de un obuz antitanc, iar Maria a iesit din nou sa-l repare. Un fragment de schija a lovit-o la cap, provocând rani grave. Transportata la un spital de campanie, a intrat în coma si a murit pe 15 martie 1944.
Postum, pe 2 august 1944, Maria Oktiabrskaia a devenit prima femeie tanchista decorata cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai înalta distinctie sovietica. Echipajul ei a continuat sa lupte cu tancuri noi purtând acelasi nume „Iubita luptatoare” pâna la victoria din 1945.
Povestea ei a fost popularizata în presa, filme si carti, devenind un simbol al contributiei femeilor sovietice la razboi – peste 800.000 au servit în Armata Rosie, multe în prima linie a frontului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii