El Ateneo Grand Splendid: un nume de institutie culturala ce evoca mai degraba o pelicula cinematografica de mister si dragoste, de lupta si onoare, cum se realiza cu mult succes în anii 40 ai secolului trecut.
În realitate, ne referim la un adevarat templu al culturii, care însa nu se remarca printr-o activitate „unidirectionala” în acest domeniu al spiritului, ci reuneste sub aceeasi cupola generoasa o suma fascinanta de arte dintre cele mai accesibile si mai de succes pentru publicul larg: teatrul si filmul, arhitectura si muzica, literatura si pictura.
Teatrul neoclasic Grand Splendid, inaugurat în mai 1919, a fost construit la initiativa si sub coordonarea lui Max Glucksmann, un remarcabil si întreprinzator om de afaceri, evreu austriac de origine. El venise la începutul secolului în Buenos Aires, afirmându-se din punct de vedere profesional ca un pionier autentic în industria cinematografica si fonografica.
Glucksmann a facut posibila constructia maiestuosului edificiu datorita averii pe care o acumulase în primii ani petrecuti activ în Argentina, o avere devenita posibila prin crearea unei co-medii muzicale. O optiune foarte ins-pirata l-a facut sa contacteze doi arhitecti necunoscuti publicului larg la vremea respectiva: Pero si Tores, a caror realizare arhitecturala a fost una uimitoare. Oricare vizitator al metropolei sud-americane ajuns în apropierea acestui impunator altar al artelor remarca înainte de toate cupola maiestuoasa, proiectata de artistul italian Nazareno Orlandi, în viziunea caruia aceasta constituie o alegorie care ilustreaza sfârsitul Primului Razboi Mondial, într-un stil foarte original, care alatura, combina si „împaca” romantismul si manierismul.
Iata o întâlnire „simultana”, pornita de la provocarea initiala a cinematografiei, pentru a îngemana arta constructiilor originale cu cea a dramaturgiei întrupate pe scena, sub ochii spectatorilor. Povestea seducatoare a acestui teatru nu s-a oprit însa aici.
Un alt element forte al lui Max Glucksmann a fost deschiderea unui post de radio, în anul 1924: Radio Splendid, ale carui birouri se aflau la nivelurile superioare ale vechiului teatru. Prin intermediul acestui post, a produs numeroase înregistrari care s-au raspândit în toata Europa.
Mai mult, desi poate parea putin ciudat, chiar si arta dansului a fost admirabil promovata… pe calea undelor audio! Enrique Delfino, unul dintre marii dansatori de tango si care a lucrat direct cu Glucksmann, a compus o piesa pentru pian în 1922, „Splendid Grand”, care a devenit imnul „Théâtre du Splendid”.
Edificiul a gazduit numeroase spectacole de teatru, în special cu actori principali ai vremii, dar pâna la sfârsitul anilor 1920 a fost transformat în cinematograf, unde în 1929 a fost proiectat primul film argentinian sonor – „La Divina Dama”. Intuitia extraordinara si curajul lui Max Glucksmann si-au spus cuvântul, într-un domeniu direct legat de arte si aflat la primii sai pasi într-o lume care avea sa-l primeasca cu bratele deschise.
În 27 ianuarie 1926, omul de stiinta scotian John Bair a prezentat primele experimente în televiziune si astfel a lansat o cursa frenetica în întreaga lume pentru îmbunatatiri tehnice, fiecare natiune straduindu-se sa-si demonstreze suprematia în acest domeniu.
În Franta, prima transmisie a unor imagini a avut loc în amfiteatrul Scolii Superioare de Electricitate din Malakoff (sud-vestul Parisului), pe 14 aprilie 1931. Câteva luni mai târziu, în studiourile argentiniene de la Radio Splendid, prima transmisie a unei imagini cu Carlos Gardel – o legenda a tangoului, cântaret, compozitor si actor de origine franceza care a devenit cea mai importanta figura a tangoului cântat – a avut loc pe 11 august 1931.
Odiseea El Ateneo Grand Splendid a cunoscut urcusuri spectaculoase, dar si caderi care îi puteau deveni fatale, astfel ca în 1991 a fost propus pentru demolare. Din fericire, proprietarul unui mare lant de librarii a achizitionat teatrul, iar în anul 2000, arhitectul Fernando Manzone a fost însarcinat sa-l restaureze.
Astfel, cladirea nu numai ca si-a pastrat structura si frumusetea originale, ci a devenit rapid si una dintre cele mai moderne, mai bine dotate si mai frecventate librarii din lume; în 2008, s-a clasat pe locul al doilea în topul celor mai frumoase librarii din lume!
Ca „magazin de carte”, aici se pot gasi peste 200.000 de titluri, creatii editate atât în spaniola, cât si în alte limbi de larga circulatie. Li se adauga zeci de mii de CD-uri, iar contactul direct cu publicul se poate face si prin lecturi ori auditii în spatii special amenajate în acest scop.
În cafeneaua care functioneaza pe fosta scena a teatrului, se prezinta recitaluri muzicale de o diversitate remarcabila, de la bossa nova la Mozart, precum si expozitii temporare de pictura ori sculptura mica.
Acest edificiu ce a depasit cu mult venerabilul prag de un veac de existenta reprezinta un simbol al reconcilierii dintre vechi si modern, prin intermediul uneia dintre cele mai puternice expresii a valorii supreme însumate de spiritul uman: arta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii