„Infernul”, celebrul poem epic din secolul al XIV-lea al lui Dante, care este prima parte a „Divinei Comedii”, reprezinta prima mentiune a efectelor unui impact gigantic cu un obiect masiv care cade din ceruri, potrivit unei cercetari realizate de Timothy Burberry, expert în domeniul geomitologiei de la Universitatea Marshall din Virginia de Vest (SUA).
Timothy Burberry si-a prezentat cercetarea în cadrul Conferintei Generale a Uniunii Europene de Geostiinte, ce a avut loc la Viena, în perioada 3-8 mai. În poem, obiectul masiv în cauza este însusi diavolul, Lucifer, care a cazut pe Pamânt dupa ce a fost expulzat din Rai. Totusi, potrivit lui Timothy Burberry, aceasta cadere si impactul ulterior sunt descrise de Dante în termeni foarte asemanatori cu impactul unui asteroid.
Burberry este profesor de limba engleza si expert în geomitologie, un domeniu care implica cautarea dovezilor cu privire la evenimente geologice reale în vechile povesti populare, mituri si legende.
Partea relevanta
Scrisa între 1308 si 1321, „Infernul” lui Dante îl înfatiseaza pe personajul principal – Dante însusi – fiind ghidat prin Infern de spiritul poetului roman antic Virgiliu. În ceea ce este considerata una dintre cele mai mari opere din istoria literaturii europene, Dante si Virgiliu calatoresc în Lumea Subpamânteana, dupa ce traverseaza Styx în luntrea lui Charon si intra în Infern – doua dintre lunile lui Pluto, Charon si Styx, sunt numite dupa acestea.
Personajele traverseaza apoi cele noua cercuri concentrice ale iadului, începând cu Limbo, cercuri unde sunt damnate sufletele celor care au comis diferite pacate. Pe parcurs, în al doilea cerc, unde ajung cei care au cazut sub pacatul poftelor trupesti, poetii întâlnesc personaje precum Cleopatra sau eroi ai Razboiului Troian – Ahile, Elena din Troia si Paris.
Mai departe în Infern, în al saptelea cerc, se gasesc cei care au comis mari acte de violenta, precum Alexandru cel Mare si Attila Hunul. Iar în centrul Iadului se afla însusi Satana, tradatorul Arhanghel Lucifer, înfatisat ca o creatura monstruoasa cu aripi si trei capete. Fiecare dintre aceste trei capete mesteca literalmente vesnic trupurile celor mai mari trei tradatori ai istoriei de pâna atunci, cel putin din punctul de vedere al lui Dante: Brutus si Cassius, care l-au ucis pe Iulius Cezar, si Iuda Iscarioteanul, care l-a tradat pe Iisus.
Partea relevanta, din punctul de vedere al lui Burberry, vine spre sfârsitul Infernului), transmite Space.com/Agerpres.
Dante si Virgiliu evadeaza din Iad coborând pe pielea monstruoasa a lui Satan si trecând prin centrul de greutate al Pamântului. Dupa ce au coborât în Infern din emisfera nordica, urca înapoi pe Pamânt în emisfera sudica.
Viziune remarcabila?
În anii 1300, emisfera sudica a Pamântului era în mare parte neexplorata si considerata a fi în mare parte oceanica – astazi stim ca este 81% oceanica. Cu toate acestea, Virgiliu îi explica lui Dante ca, cu mult timp în urma, emisfera sudica fusese complet acoperita de uscat. Când Dumnezeu l-a expulzat pe Lucifer din cer, Lucifer s-a prabusit pe Pamânt, spargând suprafata si continuând sa sape pâna a ajuns în centrul planetei, creând Iadul. Roca dislocata a tâsnit la suprafata, formând Muntele Purgatoriului (pe care Dante si Virgiliu îl escaladeaza în „Purgatoriul” lui Dante, care este a doua parte a „Divinei Comedii”), devenind vârful central al unui crater cu mai multe inele, inelele formând cele noua cercuri concentrice ale Iadului.
Pamântul din emisfera sudica s-a desprins dupa acest impact, rearanjându-se în emisfera nordica.
Prin urmare, Burberry sustine ca ceea ce descrie Dante este impactul unui asteroid sau al unei comete, suficient de violent pentru a restructura parti mari ale suprafetei terestre. Poate ca a fost similar cu impactul despre care se presupune ca a contribuit la disparitia dinozaurilor acum 66 de milioane de ani sau chiar cu impactul care a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.
Daca Burberry are dreptate, atunci aceasta ar fi o viziune remarcabila din partea lui Dante. În secolul al XIV-lea cerurile erau considerate (în mare parte) fixe si eterne. De fapt, a durat pâna în prima jumatate a secolului al XIX-lea pentru ca meteoritii sa fie recunoscuti ca fiind un fenomen ceresc, nu atmosferic, si ca provenind din spatiu.
„Desi Dante nu a fost om de stiinta, el a fost una dintre primele persoane din istorie care a reflectat asupra efectelor fizice ale unei mase mari care se izbeste de Pamânt cu viteza mare”, scrie Burberry în rezumatul lucrarii sale despre acest subiect. „În viziunea lui Dante, dimensiunea si viteza Diavolului sunt de asa natura încât, atunci când se izbeste de Pamânt creeaza instantaneu Iadul: un crater masiv, circular, terasat, care ajunge pâna în centrul Pamântului”.
Indiferent daca Dante a intentionat sau nu sa descrie un impact din spatiu, acesta ilustreaza modul în care geomitologia poate anticipa amenintarile reprezentate de dezastre naturale cu mult înainte ca omenirea sa dispuna de cunostintele stiintifice cu privire la aceste fenomene, sustine Burberry.
Având în vedere epoca în care a fost scris „Infernul” lui Dante, înainte de Copernic si Galileo, prin descrierea a ceva care cade pe Pamânt, Dante evidentia o idee care într-adevar contravenea normei stabilite la acea vreme.
NICUSOR DINCA
Comentarii