In plin Razboi Rece, Uniunea Sovietica avea în plan un proiect revolutionar: o retea nationala de calculatoare care sa administreze întreaga economie în timp real.
Proiectul, cunoscut sub numele de OGAS (Sistemul Automatizat National pentru Calcul si Procesarea Informatiei), ar fi putut transforma radical modul în care functioneaza un stat modern. Însa, în ciuda potentialului urias, initiativa a esuat din cauza proverbialei birocratii comuniste.
Ideea a aparut la începutul anilor 1960, când inginerul sovietic Anatoli Kitov a propus utilizarea calculatoarelor pentru a rezolva una dintre cele mai mari probleme ale economiei planificate: birocratia excesiva si circulatia lenta a datelor. Într-un sistem în care deciziile depindeau de rapoarte venite din întreaga tara, întârzierile si erorile erau inevitabile.
Kitov a imaginat o retea de calculatoare conectate între ele, capabile sa colecteze si sa proceseze rapid informatii despre productie, resurse si forta de munca. În viziunea sa, acest sistem ar fi redus drastic aparatul administrativ si ar fi crescut eficienta economica. Proiectul a fost însa considerat prea radical.
Conducerea sovietica a ezitat sa implementeze reforme care ar fi dus la reducerea puterii ministerelor si a functionarilor. Desi unele computere au fost introduse în economie, ideea unei retele nationale a fost abandonata temporar.
În 1962, matematicianul si ciberneticianul Viktor Gluskov a reluat conceptul si l-a dus la un nivel mult mai ambitios. El a propus o retea ierarhica de centre de calcul, conectate la nivel national: un nod central la Moscova, centre regionale si mii de terminale locale în fabrici si institutii.
OGAS nu era doar o retea de calculatoare, ci un sistem complet de management economic. Acesta ar fi permis monitorizarea în timp real a productiei, ajustarea planurilor economice si distribuirea eficienta a resurselor.
Mai mult, Gluskov a anticipat concepte care aveau sa devina realitate abia decenii mai târziu: plati electronice, evidente digitale si chiar o forma de economie fara numerar. Proiectul se baza pe principiile cierneticii, o stiinta care studiaza modul în care sistemele se autoregleaza prin feedback. Desi initial respinsa în URSS ca „pseudostiinta burgheza”, cibernetica a fost reabilitata în anii 1950 si a de-venit fundamentul unor initiative inovatoare precum OGAS.
Ministerele si institutiile statului au perceput reteaua ca pe o amenintare directa. Un sistem centralizat de date ar fi redus controlul lor asupra informatiei si ar fi facut inutile anumite structuri administrative. Într-un regim în care puterea era strâns legata de controlul informatiei, aceasta perspectiva era inacceptabila.
Construirea unei retele nationale de calculatoare necesita investitii masive în infrastructura, echipamente si personal specializat – resurse limitate în economia sovietica. În plus, unii economisti au criticat pro-iectul, considerându-l prea costisitor si riscant.
O alta problema majora era ca OGAS nu putea functiona partial. Sistemul necesita o reforma completa a modului de gestionare a economiei. Fara schimbari la nivel central, optimizarile locale nu aveau sens. Dupa cum observa un director de fabrica la acea vreme, orice ajustare a productiei ar fi afectat întregul sistem de planificare, rigid si dificil de modificat.
În anii 1970, proiectul a fost redus semnificativ. Au fost implementate doar sisteme informatice regionale sau sectoriale, dar visul unei retele nationale integrate a fost abandonat treptat. Viktor Gluskov a continuat sa sustina ideea pâna la moartea sa, în 1982, însa fara succes.
GABRIEL TUDOR
Comentarii