Cercetatori de la Institutul de Tehnologie din Karlsruhe (KIT), Germania, au demonstrat ca informatiile transmise în mod obisnuit între dispozitivele Wi-Fi si routere pot fi analizate pentru a genera reprezentari radio ale oamenilor si pentru a le identifica.
Într-un experiment cu 197 de participanti, metoda a atins o precizie de pâna la 99,5%, inclusiv atunci când persoanele erau privite din unghiuri diferite sau mergeau în moduri diferite. Astfel, semnalele Wi-Fi pe care le folosim zilnic ar putea deveni o noua forma de supraveghere invizibila.
Wi-Fi-ul „vede” o persoana!
Undele radio emise de o retea Wi-Fi se propaga prin încapere si sunt reflectate de pereti, mobilier si corpul oamenilor. Aceste modificari ale semnalului pot furniza informatii despre mediul înconjurator si despre persoanele aflate în raza sa de actiune.
Cercetatorii de la KASTEL, institutul de securitate informatica si fiabilitate al KIT, au exploatat o categorie de date numita informatii de feedback pentru formarea fasciculului radio (beamforming feedback information – BFI). Aceste informatii sunt folosite în mod normal pentru ca reteaua Wi-Fi sa optimizeze transmiterea datelor catre dispozitivele conectate.
Informatiile permit unui router sa directioneze mai eficient semnalul radio catre un anumit dispozitiv. Pentru aceasta, dispozitivele transmit catre router informatii despre caracteristicile canalului radio. Problema identificata de cercetatori este ca anumite informatii BFI sunt transmise fara criptare si pot fi captate pasiv de un dispozitiv aflat în raza semnalului.
Prin analizarea acestor date, un algoritm de învatare automata poate reconstrui informatii despre felul în care undele radio interactioneaza cu corpul unei persoane. Rezultatul nu este o fotografie propriu-zisa, precum cea obtinuta de o camera video, ci o reprezentare bazata pe comportamentul undelor radio. O particularitate importanta este ca persoana urmarita nu trebuie sa aiba asupra sa un telefon, un smartwatch (ceas inteligent) sau un alt dispozitiv Wi-Fi.
Sistemul poate utiliza semnalele produse de alte dispozitive active din apropiere. Cercetatorii au construit un set de date care contine înregistrari Wi-Fi provenite de la 197 de persoane. Participantii au fost observati din mai multe perspective si în timp ce mergeau în conditii diferite, inclusiv cu rucsac, cu o lada sau cu viteze diferite de deplasare.
Rezultatele au fost remarcabile. Sistemul BFI a putut identifica persoanele cu o precizie de pâna la 99,5%, iar performanta s-a mentinut indiferent de perspectiva din care erau observate sau de stilul de mers. Pe acelasi subset de participanti, aceasta metoda a depasit semnificativ metodele anterioare de identificare.
Dupa antrenarea modelului de inteligenta artificiala, procesul de identificare poate dura doar câteva secunde.
Cercetatorii subliniaza însa ca rezultatul trebuie interpretat în contextul experimentului: nu înseamna ca orice router Wi-Fi poate identifica automat orice persoana cu 99,5% precizie. Este vorba despre performanta sistemului testat în conditiile experimentale si pe baza persoanelor incluse în setul de date.
De la confort la supraveghere invizibila
Descoperirea ridica însa întrebari serioase despre viata privata. Spre deosebire de o camera video, un sistem bazat pe Wi-Fi poate functiona fara ca persoana urmarita sa vada vreun dispozitiv de supraveghere.
Un router instalat într-o locuinta, într-o cafenea, într-un birou sau într-un spatiu public nu ofera, în mod obisnuit, niciun indiciu vizibil ca undele sale radio ar putea fi analizate în acest fel. Riscul devine mai evident daca aceeasi persoana trece în mod repetat prin zone monitorizate de retele diferite.
Cercetatorii avertizeaza ca, în anumite scenarii, tehnologia ar putea permite recunoasterea unor persoane fara ca acestea sa stie ca sunt analizate. Problema este cu atât mai sensibila în cazul statelor autoritare.
O astfel de tehnologie ar putea fi folosita, de exemplu, pentru monitorizarea participantilor la proteste sau pentru urmarirea unor persoane fara infrastructura vizibila asociata camerelor de supraveghere conventionale.
Cercetatorii nu sustin ca Wi-Fi-ul a devenit deja un sistem universal de supraveghere. Ei atrag însa atentia ca infrastructura necesara este deja extrem de raspândita, iar datele folosite de aceasta metoda provin din functionarea normala a retelelor wireless.
Tocmai de aceea, autorii studiului cer introducerea unor mecanisme de protectie a vietii private în viitoarele tehnologii Wi-Fi, inclusiv în cadrul standardului IEEE 802.11bf, dedicat tehnologiilor de detectie si monitorizare bazate pe Wi-Fi.
Descoperirea arata astfel o schimbare importanta în modul în care trebuie privite retelele wireless: Wi-Fi-ul nu mai este doar o tehnologie pentru conectarea telefoanelor si calculatoarelor la internet.
În anumite conditii, aceleasi unde radio care ne ofera acces la internet pot deveni si un instrument capabil sa detecteze, caracterizeze si, în anumite experimente, sa identifice oamenii aflati în apropiere.
GABRIEL TUDOR
Comentarii