Oricât de surprinzator ar parea, exista locuri pe Pamânt unde au fost semnalate aparitii ale unor fiinte parca venite din alte lumi si timpuri, cazuri plasate fie sub semnul senzationalului, fie considerate teorii ale conspiratiei, care sfideaza cunostintele stiintifice. De cele mai multe ori relatarile prezinta creaturi humanoide sau reptiliene, dar legenda lui J’ba Fofi ne introduce într-un univers al celor mai terifianti monstri: un paianjen urias, care pândeste în umbra junglei din bazinul fluviului african Congo.
Populatia de pigmei Baka numeste terifianta faptura, asemanatoare unei tarantule uriase, „marele paianjen”, în traditiile sale orale existând numeroase relatari despre aceasta. El are culoarea maro, cu un semn distinctiv rosu (când este tânar), iar deschiderea picioarelor variaza între aproximativ 1,20 si peste 1,80 metri!
Dimensiunile uriase se alatura modului în care monstrul nevertebrat îsi procura hrana. Indigenii povestesc ca pânzele pe care le tese si le întinde cu mare abilitate sunt foarte rezistente, putând sustine chiar si greutatea unui om. El întinde capcane confectionate din fire stravezii, dar foarte trainice.
O retea aproape invizibila, comparabila cu raze laser este ascunsa pe traseele sale de vânatoare obisnuite, în preajma vizuinelor ascunse sub mormane de frunze ori sub radacinile copacilor. Când un animal nefiresc de mare pentru „meniul” unei arahnide (o antilopa de padure, o pasare) atinge firul fatal, aceasta devine captura si viitoarea hrana a iscusitului „vânator”.
Relatarile despre J’ba Fofi nu le apartin doar bastinasilor, ci si unor occidentali, care par mai veridice, fie si numai pentru faptul ca nu sunt „impregnate” cu superstitii, legende si fricile transmise de generatii întregi de locuitorii junglei.
Una dintre cele mai faimoase relatari dateaza din anul 1938. Exploratorii britanici Reginald si Marguerite Lloyd parcurgeau cu masina un traseu prin jungla din Congo Belgian, când o forma maro masiva a traversat brusc drumul, chiar prin fata lor. Initial confundând-o cu o maimuta sau cu o felina mica, cuplul a fost îngrozit, când si-a dat seama ca era un paianjen, cu o deschidere a picioarelor de aproape un metru. Creatura a disparut rapid în tufisurile dese, lasându-i pe sotii Lloyd în stare de soc. Aceasta întâlnire, popularizata ulterior de criptozoologul George Eberhart, a ramas ca argument important pentru legenda J’ba Fofi.
Se pare ca, la fel cum arheologul Heinrich Schliemann a descoperit Troia crezând în existenta ei si monstrii preistorici pot fi descoperiti în putinele zone virgine de pe Pamânt.
Astfel, o arie din Africa centrala, suprapusa partial celei în care a fost observat paianjenul urias, este si cea a semnalarii altui monstru legendar, dinozaurul Mokele Mbembe.
La începutul anilor 2000, criptozoologul William Gibbons a calatorit în Congo, în cautarea acestei creaturi a carei existenta este pusa la îndoiala de ratiunea vremurilor noastre. Pe parcursul expeditiei, el a chestionat pigmeii Baka, acestia împartasindu-i si descrieri detaliate ale lui J’ba Fofi.
Relatarile lor au fost remarcabil de consistente, descriind metodele de vânatoare ale paianjenului, ouale albe ale acestuia si puterea incredibila a veninului sau. Bastinasii au adaugat ca, desi în general le „îngaduiau” paianjenilor o zona larga de vietuire, ocazional îi ucideau, daca ajungeau sa reprezinte o amenintare pentru asezarile lor.
Din perspectiva stiintifica, existenta unui paianjen de marimea unui câine este total improbabila. Limitarea principala este fiziologica: arahnidele se bazeaza pe un sistem respirator traheal si pe plamâni ineficienti în furnizarea de oxigen unui corp masiv.
In perioada carboniferului (359-299 milioane ani în urma) nivelurile ridicate de oxigen atmosferic au permis existenta unor artropode gigantice, dar nivelurile actuale de oxigen nu permit existenta acestora.
Actualul gigant al arahnidelor este „Goliath, mâncatorul de pasari” (Theraphosa blondi), cu o deschidere a picioarelor de 30 de centimetri; impresionanta, dar mult mai mica decât cea presupusa a lui J’ba Fofi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii