Cercetatorii au efectuat o analiza structurala detaliata a retelei rutiere a Imperiului Roman, care se întindea pe aproximativ 300.000 km si traversa Europa, Orientul Mijlociu si Africa de Nord, scotând în evidenta dimensiunea colosala a acestei retele de drumuri si rolul important pe care l-a jucat chiar si la mult timp dupa prabusirea Imperiului Roman, conform unui studiu publicat în revista Nature Communications.
Augustus, primul împarat al Romei antice, a amplasat un monument numit Milliarium Aureum, o piatra miliara aurita, în Forumul Roman – în anul 20 î.Hr., pentru a marca punctul de plecare simbolic pentru toate drumurile din vastul imperiu. Aceste drumuri au fost într-adevar coloana vertebrala a primului sistem de transport la scara continentala din lume.
Studiul a aratat ca vechea zicala „toate drumurile duc la Roma” nu era tocmai adevarata, iar Constantinopolul, capitala imperiala ulterioara a imperiului, Istanbulul de astazi, se potrivea mai bine acestei maxime. Desi romanii preferau sa construiasca drumuri drepte, terenul dificil uneori le împiedica atingerea acestui obiectiv, a constatat studiul. Cercetatorii au documentat, de asemenea, o corelatie în multe regiuni între vechile drumuri romane si autostrazile moderne.
Romanii, maestri ingineri si constructori, au construit drumuri care se întindeau din deserturile marocane si arabe din sud si est, pâna în Scotia si la Oceanul Atlantic din nord si vest. Aceste drumuri erau legate de râuri navigabile si cai maritime pentru a forma o vasta retea de transport.
„Legiunile romane au marsaluit pe drumuri pentru a raspunde amenintarilor, a-si ajuta colegii si a coloniza noi teritorii. Idei radicale noi, precum crestinismul timpuriu, s-au raspândit odata cu oamenii pe uscat si pe mare. Dar drumurile în sine erau folosite cel mai mult pentru navetele frecvente între ferma si câmp sau catre pietele locale pentru vânzarea produselor”, a declarat arheologul clasic Tom Brughmans de la Universitatea Aarhus din Danemarca.
Unele drumuri erau foarte durabile, construite dintr-o combinatie de materiale, inclusiv piatra zdrobita, ciment de var, pietris si pavele. Traficul era format în mare parte din oameni care mergeau pe jos si calareau animale, inclusiv cai, magari, catâri si camile, precum si animale de povara si carute si trasuri trase de animale.
Distantele rutiere de la Roma au fost masurate de la Milliarium Aureum. Dar era aceasta megalopolis antica cu adevarat centrul retelei?
„Toate drumurile duc la Roma? Nu chiar”, a spus Brughmans. „Roma este situata central pentru transportul maritim mediteranean, dar nu deosebit de centrala în sistemul rutier roman. Dar capitalele provinciale erau exceptional de bine amplasate pe drumurile din provincia lor, facilitând administrarea eficienta a provinciilor si colectarea impozitelor”.
Printre aceste capitale provinciale se numarau Ancyra (Ankara) în Turcia, Londinium (Londra) în Marea Britanie si Corint în Grecia.
„Roma însasi era situata central pe drumurile de pe coasta Tireniana a Italiei. Dar când luam în considerare toate miscarile din întreaga peninsula italiana, am fost socati sa descoperim ca drumul cel mai central urmeaza de fapt coasta adriatica opusa, ocolind complet Roma”, a spus Brughmans.
La începutul secolului al IV-lea d.Hr., împaratul Constantin a mutat capitala la Constantinopol. „Aceasta noua capitala era amplasata strategic la intersectia dintre Europa si Asia, iar cercetarile noastre au aratat ca era exceptional de centrala pentru calatoriile terestre la nivelul întregului imperiu – mult mai mult decât Roma”, a spus Brughmans. Inginerii romani au folosit unelte si tehnici pentru a face drumuri cât mai drepte posibil, Via Appia, la sud de Roma, fiind un exemplu excelent.
Aceste drumuri antice au structurat interactiunile între sute de milioane de oameni timp de peste doua milenii, având în vedere utilizarea continua a multora mult timp dupa caderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr. si dupa ce Imperiul Roman de Rasarit, numit si Imperiul Bizantin, a cedat în 1453.
Drumurile romane au servit, în multe locuri, drept principalele mijloace de comunicatie pe tot parcursul perioadei medievale, pâna la dezvoltarea cailor ferate în secolul al XIX-lea si a autostrazilor în secolul al XX-lea.”
Iar în prezent, multe autostrazi urmaresc drumuri antice. „Un exemplu excelent este Via Augusta, care merge de la Cadiz, în sudul Spaniei, pâna în Pirinei. Drumul trece pe sub un arc de triumf numit Arcul de Bera, între Tarragona si Barcelona, unde se poate vedea clar ca are acelasi traseu ca si autostrada moderna N-340”, a mai spus Brughmans.
NICUSOR DINCA
Comentarii