Exista o categorie de observatii care uneori îi intriga pe cercetatorii care studiaza fenomenele anomale neidentificate (UAP/OZN): acelea în care trecerea unui obiect luminos are loc simultan cu o pana de curent brusca, interferente radio sau defectiuni ale liniilor electrice.
De fiecare data când o lumina extraordinara traverseaza cerul noptii, reactia imediata este aproape întotdeauna aceeasi: sute de rapoarte inunda retelele de socializare descriind o „minge de foc”, un „glob luminos”, „o sfera care explodeaza în tacere” sau un „OZN”. Abia mai târziu, dupa consultarea observatoarelor astronomice si a retelelor de supraveghere, evenimentul este identificat oficial ca o minge de foc – adica un meteor deosebit de stralucitor care se dezintegreaza cu viteza mare în atmosfera. Linia dintre OZN-uri si un fenomen natural este adesea subtila.
Dar exista un mecanism fizic real capabil sa lege explozia unui meteor de o pana de curent sau este pur si simplu o coincidenta? De decenii, cercetatorii de la Centrul Italian pentru Studii Ufologice (CISU) si alte grupuri internationale au colectat date despre aceste evenimente pentru a determina daca exista într-adevar o corelatie între observatiile de OZN-uri si întreruperile de curent. În continuare prezentam opiniile lor.
Înca din anii 1950, când ufologia moderna era la început, s-a constatat ca multe rapoarte despre „obiecte zburatoare luminoase” sunt atribuibile meteorilor.
„Marea pana de curent din nord-est”
Un caz emblematic este „marea pana de curent din nord-est”. Pe 9 noiembrie 1965, opt state americane si provincia canadiana Ontario au fost cufundate în întuneric. Peste 30 de milioane de oameni au ramas fara curent electric timp de aproximativ 10 ore în New York, Boston si Toronto. În timp ce publicul specula despre atacuri cu rachete sovietice sau incursiuni extraterestre, incidentul a stârnit panica.
Printre oameni blocati în lifturi, semafoare defecte pe strazi întunecate si o navala la scara larga asupra magazinelor pentru a le jefui – politia luptând sa mentina ordinea timp de 10 ore – multi martori au vazut o „bila de foc” puternica care se îndrepta direct peste liniile electrice de înalta tensiune din apropierea orasului Syracuse (NY). Desi cauza oficiala a fost atribuita unei defectiuni a releului la centrala hidroelectrica Niagara Falls, coincidenta cu trecerea unei bile de foc la o altitudine extrem de mare a ramas unul dintre cele mai dezbatute cazuri din istoria efectelor fizice ale UAP-urilor.
Motivul confuziei este simplu: un bolid poate aparea ca un obiect solid, se poate misca într-un mod „inteligent” (perceput ca atare datorita perspectivei), îsi poate schimba culoarea si, în final, poate „exploda” sau disparea brusc. Toate aceste elemente se aliniaza cu fenomenologia clasica a multor OZN-uri luminoase. La aceasta se adauga un alt factor: efectul psihologic al unei pene de curent. Când luminile se sting, chiar si pentru câteva secunde, experienta vizuala si amintirea evenimentului devin mai vii.
Asa se face ca, în mai multe ocazii, o minge de foc si o pana de curent au devenit – în relatarile populare – „un OZN care a stins luminile”. Unii cercetatori independenti au emis ipoteza unei legaturi directe; altii, precum J. Allen Hynek, doua decenii consultant al Fortelor Aeriene ale SUA, au îndemnat la prudenta, sugerând ca acestea au fost coincidente interpretate în lumina contextului cultural.
Un caz mai recent este „Mingea de foc din Abruzzo”. Cu putin timp înainte de ora 22:30, pe 6 august 2023, o minge de foc verzuie, foarte stralucitoare, a strabatut cerul de deasupra Italiei centrale, dezintegrându-se deasupra Marii Adriatice. Aproape în acelasi moment, mai multe zone din Pescara au fost cufundate în întuneric pentru câteva minute. Pe retelele de socializare, legatura a fost imediata: „OZN-ul a provocat o pana de curent!” În realitate, asa cum au relatat Observatorul Caput Frigoris si alte surse, mingea de foc a fost un eveniment astronomic surprins si de camerele de supraveghere, în timp ce pana de curent a rezultat dintr-o defectiune obisnuita a retelei electrice. Însa faptul ca cele doua evenimente au avut loc aproape simultan a reaprins o întrebare care a intrigat comunitatea stiintifica ufologica de ani de zile: ar putea exista o legatura fizica între explozia unei mingi de foc si o pana de curent?
Când un meteorit intra în atmosfera cu viteze cuprinse între 40.000 si 250.000 km/h, frecarea si unda de soc încalzesc aerul la mii de grade. Acest proces desprinde electronii din atomii de aer, creând un învelis de plasma în jurul meteoritului, plasma fiind un gaz puternic ionizat care conduce electricitatea.
În teorie, expansiunea extrem de rapida a acestei plasme împotriva câmpului magnetic al Pamântului poate genera un mic impuls electromagnetic, similar din punct de vedere conceptual cu cel produs de fulger sau de o explozie la mare altitudine, dar la o scara mult mai mica, implicând o variatie foarte rapida a câmpului magnetic al Pamântului indus de plasma în expansiune.
Studiile de meteorologie spatiala si cercetarile privind dezintegrarea sferelor de foc (cum ar fi evenimentul de la Celiabinsk din 2013) confirma faptul ca cei mai mari meteori pot genera unde radio în banda VLF (Frecventa Foarte Joasa). Cu toate acestea, energia electrica care ajunge la sol este extrem de slaba: vorbim despre valori de milioane de ori mai mici decât cele necesare pentru a declansa întrerupatoarele dintr-o substatie sau pentru a arde un transformator.
În timpul dezintegrarii unui meteorit, ionizarea aerului produce o plasma turbulenta, conductiva. În teorie, daca aceasta plasma se extinde rapid si asimetric, poate genera o perturbatie electromagnetica pulsata. Un astfel de impuls ar putea induce curenti turbionari în cabluri, antene sau linii electrice, provocând perturbatii sau întreruperi temporare.
„Inele de plasma”
O alta ipoteza fascinanta explorata în literatura tehnica se refera la formarea structurilor toroidale (în forma de inel). Când un meteorit bogat în metale (cum ar fi fierul si nichelul) se dezintegreaza, aerul ionizat din jurul sau poate, în conditii rare, sa capete o forma de gogoasa si sa „capteze” un câmp magnetic tranzitoriu. Desi în natura aceste „inele de plasma” dureaza doar câteva milisecunde înainte de a se disipa, fenomenul ar explica de ce unii martori descriu OZN-urile ca fiind „sfere sau inele luminoase” care coincid cu interferentele radio si perturbatiile electrice.
Pentru a distinge fenomenele fizice autentice de simple iluzii optice, organizatia CISU recomanda un protocol de verificare în trei pasi: (1) sa se controleze daca obiectul a fost urmarit de camere stiintifice sau de radarul meteo, stabilind traiectoria sa, altitudinea si viteza; (2) sa se consulte jurnalele tehnice ale operatorilor de energie electrica pentru a întelege cauza exacta a penei de curent; (3) sa se compare secunda exacta a exploziei ceresti cu milisecunda la care linia electrica a fost întrerupta pentru a evalua daca o legatura directa este fizic posibila.
Pâna în prezent, niciun caz nu a demonstrat o legatura cauzala verificabila, dar metoda ramâne valabila, iar aplicarea ei sistematica ajuta la evitarea interpretarilor exagerate.
În concluzie, în opinia CISU, analiza cazurilor în care „OZN-urile sting luminile” ofera doua informatii importante: (1) marea majoritate a evenimentelor sunt rezultatul unor coincidente statistice sau al unor fenomene atmosferice naturale extraordinare pe care perceptia noastra tinde sa le interpreteze ca fiind artificiale; (2) studierea amanuntita a acestor cazuri extreme ne permite sa izolam si sa eliminam „zgomotul de fond”, lasând cercetatorii cu un nucleu curat si verificat de evenimente cu adevarat anormale care justifica investigatii suplimentare.
Ufologia stiintifica nu se multumeste sa spuna pur si simplu „nu stim”; ea investigheaza, masoara, compara, cautând conexiuni reale între fenomenele naturale si perceptiile umane. Si chiar si atunci când raspunsul este pur si simplu „minge de foc”, fascinatia ramâne ca un fir de praf cosmic, în doar câteva secunde, ne poate face sa ne îndoim de univers si de propriile noastre lumini – atât de cele electrice, cât si de cele ale ratiunii.
DAN D. FARCAS
Comentarii