Festivalul de la Cannes si… dosarele X

  
     Ce legatura poate exista între Festivalul de la Cannes si filmul de lung metraj „X Files” ori serialul cu acelasi nume? Nici una, numai ca nu despre asta e vorba. Istoria de peste jumatate de secol a Festivalului pastreaza în memoria sa file de.
  
     Ce legatura poate exista între Festivalul de la Cannes si filmul de lung metraj „X Files” ori serialul cu acelasi nume? Nici una, numai ca nu despre asta e vorba. Istoria de peste jumatate de secol a Festivalului pastreaza în memoria sa file de… dosare X, în care sunt înscrise, printre altele, întâmplari neasteptate, surprize placute sau neplacute, dar oricum amuzante din perspectiva actuala. Într-un numar trecut al revistei noastre am mai prezentat unele dintre ele, iar astazi vom adauga altele, în ideea de a mai îndeparta gustul amar pe care editia din anul acesta a Festivalului, ca o încununare parca a altor câteva editii precedente, l-a lasat lumii întregi prin modul în care juriul cooperant la jocurile de culise a acordat premiile.
     
     Furia naturii dezlantuite
       
     Anul 1947 este considerat anul furtunii la Cannes. La numai câteva zile de la deschiderea Festivalului, un vânt turbat a luat cu asalt Cannes-ul. În câteva minute, acoperisul Palatului a fost spulberat, rupt în bucatele marunte si împrastiat pe o raza de sute de metri. Un grup de 73 de gazetari aflati într-o croaziera spre L’Ile de Lerins s-au trezit prizonieri ai furiei marii. Întoarcerea la tarm ar fi fost riscanta, asa ca s-a luat hotarârea sa înnopteze pe insula…
     
     Greve-surpriza
       
     În 1948, muncitorii din constructii care au lucrat la refacerea Palatului avariat de furtuna au fost cei care au luat cu asalt fastuoasa cladire, perturbând desfasurarea ceremoniei. Motivul? Statul nu-si reglase conturile cu antreprenorul Zincaro, îi datora acestuia vreo 15 milioane de franci, iar muncitorii nu fusesera platiti. Cu doi ani înainte, în 1946, buna desfasurare a Festivalului mai fusese sabotata, la acea data de greva vamesilor care au blocat filmele la frontiera. A fost nevoie de negocieri aprinse pentru ca Festivalul sa nu ramâna fara… imagine. În 1976, personalul hotelier din Cannes a intrat în greva chiar în perioada derularii Festivalului, asa ca mofturoasele staruri au fost nevoite sa-si strânga singure patul si sa se descurce singure în tot felul de situatii în care, de obicei, apelau la ajutoare. Nemultumirea fotografilor a luat si ea aspectul unei greve spontane, la editia din 1983 a Festivalului. Reguli noi si aberante dupa parerea lor fusesera impuse o data cu intrarea în folosinta a noului Palat al festivalurilor. În plus, cuprinsa de un trac de nestapânit, Isabelle Adjani le irosise o zi de lucru fotografilor, fara ca macar o poza sa fie publicabila. A fost picatura care a umplut paharul. În semn de protest ei au depus aparatele de filmat pe scarile Palatului, formând un culoar de trecere „mort” pentru actrita capricioasa. Doua ore mai târziu, când Isabelle Adjani cobora scarile Palatului, pasii ei pareau mai nesiguri ca oricând în fata nemiloaselor Kodak sau Nikon.
     
     Necunoscuta de la Cannes
       
     Cu patru ani înainte de „Basic Instinct”, Sharon Stone îsi facea aparitia la Cannes neînsotita de garda de corp personala. Nimeni sau aproape nimeni nu facea mare caz de prezenta sau absenta ei la Festival, desi figura pe genericul thriller-ului „Scissors” care urma sa fie promovat cu acel prilej. Putinii gazetari care o abordau pentru un interviu au avut atunci ocazia sa stea de vorba cu viitoarea bomba a Hollywood-ului cel putin câte o jumatate de ora fiecare. Ba chiar în tête-à-tête, în camera ei de la Carlton. Foarte abordabila la acea vreme (ceea ce azi nu se mai întâmpla), si mai ales lipsita de prejudecati ca întotdeauna, Sharon Stone acorda interviuri îmbracata doar într-un halat de baie sau în sumare déshabillé-uri.
     
     Eroi adevarati
       
     Festivalurile de la Cannes au si eroii lor. Mai întâi, Henri Vidal care a salvat-o de la înec pe Michele Morgan. Dupa o petrecere pe Insula Sainte-Marguerite unde valurile de bautura tulburasera mintile tuturor, celebra actrita se îmbarcase pe un vapor pentru a se întoarce la Cannes. Acesta s-a ciocnit de o alta ambarcatiune si, bineînteles, „veselii” pasageri s-au aflat la un pas de moarte. Doi ani mai târziu, atleticul Kirk Douglas a sarit în ajutorul unui barbat a carui barca se rasturnase în valuri. Vizibil necunoscator al vedetelor de film american, omul salvat l-a tratat pe actor ca pe un salvamar oarecare, i-a adus mii de multumiri si a insistat sa-i ofere drept recompensa o suma de bani. Douglas nu si-a dezvaluit identitatea, numai ca peste câteva zile întâmplarea i-a pus din nou fata în fata pe cei doi, de data aceasta la un dineu de gala din cadrul Festivalului.
     
     Film-bomba
       
     În 1975, filmul care a produs explozie la Cannes s-a intitulat „Exhibition” (regizor: Jean-François Davy). A fost categorisit film porno. Actrita Claudine Beccarie, foarte în voga pe atunci la acest gen de filme, „spunea si arata totul pe ecran”. Filmul a iscat un adevarat scandal, dar în acest fel a stârnit curiozitatea publicului. Siruri nesfârsite de oameni s-au format imediat, pentru a patrunde în sala de spectacol. Inutil sa mai spunem ca filmul nu a obtinut trofeul, dar a avut parte de încasari care au batut la acest capitol toate filmele „de bun simt”. Peste l milion de spectatori s-au înregistrat pe teritoriul Frantei.
     
     Fotografie de senzatie
       
     Scandal în 1954. Lipsit de prejudecati si destul de afemeiat, Robert Mitchum a fost surprins de fotografi acoperind cu palmele sânii goi ai unei starlete, Simone Sylva. Fotografia „senzationala” pentru vremea aceea a facut înconjurul lumii, spre indignarea celor doi protagonisti. Puritanii de la Hollywood au gasit potrivit sa-l puna la colt pe libertinul actor, sub amenintarea ca viitorul carierei lui va avea de suferit. Ceea ce nu s-a întâmplat. În schimb, Simone Sylva care nici pâna în momentul fotografiei nu se bucurase de o reputatie prea buna, s-a izbit de refuzul total al producatorilor si cineastilor de a-i mai oferi vreo sansa, asa ca, dupa câtiva ani, s-a sinucis.