Cristofor Columb si Amerigo Vespucci au fost contemporani, aproape ca s-au calcat pe picioare, la fel cum au fost contemporani cu Shakespeare si Cervantes. Dar spre deosebire de acestia din urma, care se asemanau prin crezul manierist al scrierilor lor, Columb si Vespucci apartineau unor lumi diferite. Vespucci era considerat omul Renasterii, traia din plin efervescenta stiintifica care dadea mana libera celor care îsi puneau întrebari în legatura cu evenimentele care se desfasurau sub ochii lor. Spre deosebire de anti-Renasterea de azi, cînd mass media este suficienta oamenilor si le alunga acestora orice umbra de îndoiala, oamenii de felul lui Vespucci nu luau nimic „de-a gata”. În ciuda Inchizitiei, cei atrasi de stiinta, de arte si calatorii, cautau adevaruri în miezul lucrurilor, erau însetati de noi deschideri într-o lume care credea ca Soarele se învarte în jurul Pamantului, aveau o gandire independenta.
Columb, dimpotriva, facea parte din lumea veche si fara sa se arate atras de Renastere, credea nestramutat în ideile existente, unanim acceptate. Desi amandoi erau italieni, Columb era un adept al traditiei, credea în soarta lumii sale, în vreme ce Vespucci avea o mentalitatea iscoditoare a Renasterii. Asa se face ca el, în privinta calatoriilor pe mare, el a reusit acolo unde Columb a ratat. Obsesia lui Vespucci era acum sa gaseasca acel drum spre Asia, dar calatorind numai pe mare si numai spre vest. Asta ca urmare a faptului ca predecesorul sau se oprise undeva prin dreptul Cubei de azi, cu convingerea ferma ca aceea este Asia.
Vespucci era grabit în încercarea sa epocala si de anuntul ca portughezii cîstigasera batalia pentru „Indii” navigand spre est, cu ocolirea prin sud a Africii, învingandu-i pe rivalii lor spanioli cu propriile lor arme. Asa se face ca, dupa calatoria „de documentare” împreuna cu Alonso de Hojeda, la întoarcerea în Spania, Vespucci este pe punctul de a pleca într-o noua calatorie. Numai ca, spre surprinderea tuturor, aceasta calatorie nu va porni din Spania, iar corabiile nu vor mai aborda steagul spaniol. Se poate ca decizia de ultim moment a lui Amerigo Vespucci de a naviga sub steagurile Portugaliei sa fi venit în urma constatarii ca regele Spaniei se arata mai interesat de achizitionarea de noi terenuri decît de explorarea unor taramuri neînregistrate înca în hartile vremii.
Probabil ca asta trebuie sa-l fi deranjat atat de mult, încat atunci cand primeste din partea regelui Spaniei oferta de a pleca într-o noua calatorie la comanda unei echipe formate din trei vase, el este în situatia de a refuza. Chiar daca nu stim cu exactitate motivele acestui refuz, putem sa banuim ca trebuie sa fi existat o alta oferta sau posibilitate de a-si atinge un vis care i se înradacinase prea adanc în minte cu ajutorul unor vase aflate sub pavilion portughez. Se prea poate ca în cadrul contractelor comerciale pe care le avea, filiera portugheza sa fi devenit mai atractiva datorita noilor parteneri de afaceri si noi prieteni pe care si-i facuse cu ani în urma.
Cu toate acestea, ca si azi în cadrul serviciilor secrete, desi urma sa navigheze sub steag portughez, lui Vespucci i s-a pus în vedere sa nu tradeze nici unul din secretele Spaniei pe care le cunostea. Doar faptul ca era cunoscut ca un om de onoare a facut ca regele Spaniei sa-i acorde lui Vespucci dreptul de a-si oferi serviciile Portugaliei. Sau poate ca a mai existat si un lobby bine dirijat, poate chiar si unele promisiuni facute binefacatorilor lui.
Asadar, europenii pareau ca detin monopolul asupra Noii Lumi si la vremea aceea trebuie sa fi fost foarte mandri de ispravile lor privind navigarea spre vest, peste oceanul Atlantic. Interesant ar fi de stiut daca ei erau la curent cu alte aventuri, mult mai fabuloase ale unei civilizatii aflate la mii de kilometri distanta de vechiul continent. Este putin probabil ca aventurierul Cristofor Columb sa fi stiut despre expeditiile navigatorilor chinezi de la începutul veacului al XV-lea, altminteri n-ar fi fost convins ca se afla în „Indii” atunci cand de fapt pusese piciorul în San Salvador. Dar putem presupune ca Amerigo Vespucci, astronom si cartograf, cu o biblioteca importanta la Florenta si cu o colectie de harti vechi pe care a studiat-o în tineretea sa, trebuie sa fi fost la curent cu incursiunile amiralului chinez Zheng He efectuate în prima jumatate a secolului al XV-lea.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii