Asa cum detaliam în episodul precedent, într-un interviu din noiembrie 2005, dr. Steven M. Greer, seful proiectului Disclosure, afirma ca structuri guvernamentale oculte ascund de ochii marelui public tehnologii energetice avansate obtinute dela extraterestri, deoarece divulgarea lor ar bulversa ierarhiile economice si politice statornicite pe glob. Greer crede ca secretul este impus si pastrat de o organizatie oculta numita mai demult MJ sau Majestic-12, iar mai recent PI-40, cuprinzand 200 sau 300 de persoane: politicieni, bancheri, reprezentanti ai clerului.
Unii dintre ei ar fi vrut ca aceste cunostinte sa devina publice, dar cei ce conduc au fost neînduratori. Un cunoscut al lui Greer din acest grup supersecret era pe punctul de a transfera proiectului Disclosure tehnologii si bani. Trupul sau a fost gasit plutind pe fluviul Potomac. S-a spus ca a fost un accident, dar explicatiile au fost totalmente neverosimile. Un membru al Congresului, care sustinea si el initiativa, ca si un colaborator apropiat al lui Greer, au murit, în aceeasi luna, de un cancer galopant. De vina ar putea fi „armele electromagnetice scalare” care deterioreaza de la distanta informatia ADN printr-un efect de rezonanta.
Greer afirma ca dispune de o lista de circa 450 de militari si functionari guvernamentali „de interior”, care au fost de fata la evenimente cruciale pentru a dovedi implicarea extraterestra si care au dat proiectului Disclosure marturii sumare. Ei ar fi dispusi sa intre în detalii, daca ar fi absolviti de juramantul depus. Proiectul poseda si alte dovezi, cum ar fi o banda înregistrata de pe telefon, cu Marilyn Monroe, în ziua dinaintea mortii ei, înregistrare care nu a fost niciodata desecretizata. Ea ameninta ca va tine o conferinta de presa si va dezvalui ceea ce a aflat de la John Kennedy cu ocazia unei conversatii în asternut, despre faptul ca el a vazut resturile unui vehicul extraterestru, ca si despre ceea ce ea numea „o baza aeriana secreta”. Greer crede ca actrita a fost asasinata tocmai din aceasta cauza.
Mass-media reprezinta o arma importanta a secretomaniei. Greer citeaza în acest sens un document CIA din 1991, în care scrie clar ca agentia are contacte sau alte parghii la fiecare organizatie majora media, pentru a suprima, deforma sau opri istoriile nedorite. De pilda, daca un congresman începe sa se intereseze de subiectul contactelor extraterestre, el va fi imediat aratat cu degetul si ridiculizat de media.
În plus, media „serioasa” „nu doreste sa se compromita” cu subiecte prea iesite din comun, prea asociate cu tabloidele si cu lunaticii. În acelasi timp însa ea nu ezita sa dezbata, cu lux de amanunte dezgustatoare, aventurile intime ale cutarui politician, sau detaliile unor procese privind cine stie care celebritati.
Greer recunoaste ca întreprinderea în care s-a angajat e o provocare serioasa. El îsi amintea ca Lawrence Rockefeller, care i-a sponsorizat proiectul, i-a spus odata: „Este minunat ca te ocupi de asta si este atat de important. Dar ma tem ca vei fi ca bufonul de la curte, pe care nimeni nu îl ia în serios”. Dupa care a adaugat: „Dar macar sa încercam”.
Proiectul Disclosure „se misca pe doua fronturi”. Unul priveste tehnologiile, modalitatile de a pune în valoare noile tipuri de energie. Cel de-al doilea cauta sa identifice fonduri pentru faza urmatoare – o prezenta mult mai larga în presa si media, cu noi martori, mai ales dintre cei implicati în tehnologii de varf.
La întrebarea „Ce credeti ca vor vizitatorii nostri extraterestri?” Greer a raspuns: „Cred ca asteapta sa ne maturizam si sa încetam sa mai distrugem Pamantul si unii pe altii. Asta ar putea fi o conditie de intrare în clubul interplanetar, iar noi n-am ajuns înca în faza aceasta. Este cea mai mare provocare lansata rasei umane”. El a adaugat ca e foarte încrezator în viitor, fiind convins ca „sfarsitul va fi pasnic, ca aceste tehnologii vor reabilita complet sansele si ecosistemul Pamantului si vor elimina saracia. Si aceasta se va întampla în cursul vietii noastre. Problema este cata nebunie trebuie sa se mai produca între acum si atunci”.
Dan D. Farcas
Comentarii