Dupa sosirea lui Cabral din cea de-a doua expeditie portugheza în India, regele Manuel s-a aratat destul de sceptic în privinta rezultatelor, mai ales financiare. Socoteala din palat nu se potrivise cu cea din targ. Asa ca pare normal ca, dupa aceasta încercare nereusita, gandurile regelui sa se îndrepte spre Vasco da Gama, cel care facuse atat de mult pentru umanitate, caci descoperise ruta maritima spre India prin sudul Africii si peste Oceanul Indian, chiar daca atat de putin pentru visteria regatului portughez.
Practic, logica regala se îndreptase spre acordarea celei de-a doua sanse. Nu este exclus ca, pentru obtinerea acestei noi sanse, chiar da Gama sa fi facut ceva lobby pe la Curte, unde avea destui sustinatori si unde persoana lui era recunoscuta si respectata. Noua sansa ascundea însa si o noua strategie a regelui Manuel. Care pare nu una economica, ci mai degraba militara, dar, ca si în ziua de azi, lucrurile se îngemanau.
Un control militar asigura controlul economic, cu atat mai mult cu cat era vorba de spatii maritime atat de îndepartate de „batrana Europa” care pe atunci in primii ani ai secolului al XVI-lea era ceva mai tinerica. Planul regelui era relativ simplu, dar parea destul de eficient. Misiunea pe care o încredinta expeditiei lui Vasco da Gama era sa distruga puterea egipteana din Oceanul Indian pentru a permite mutarea monopolului asupra negotului oriental din mainile acestora în mainile portugheze.
Pe hartie, misiunea parea simpla, dar în teren ea s-a dovedit ceva mai complicata. Flota lui da Gama, care urma sa plece spre India, a fost alcatuita din 15 vase. Cinci dintre acestea au fost lasate sa patruleze pe coastele Arabiei cu scopul de a opri orice intrare a navelor egiptene din Marea Rosie în Oceanul Indian. În plus, urma ca într-o luna, alte cinci vase sa fie trimise de la Lisabona pentru a întari „armada” lui da Gama.
Si, desi toate pareau bune si frumoase, primul incident nu a asteptat mult pentru a produce debandada în expeditia militara atat de bine planuita pe hartie. Una din vasele comerciale din flotila a fost atacata atunci cand nimeni nu se astepta. La bord erau 250 de barbati, dar si multe femei cu copii. Portughezii au dezmembrat vasul si i-au dat foc pentru a nu cadea în mainile orientalilor.
Pasagerii si membrii echipajului au reusit sa domoleasca flacarile si se parea ca eforturile lor nu vor fi zadarnice, dar si aici socotelile au iesit prost în final. Dupa opt zile de bombardament, nava condamnata a fost tradata de un membru al echipajului. În schimbul vietii, el a fost convins sa puna un foc zdravan, care pana la urma a ucis pe toata lumea, cu exceptia catorva copii.
Dupa „succesul” acestui angajament de forte disproportionate, Vasco da Gama s-a gandit ca nu merita sa ramana agatat în acest conflict zonal si ca trebuie sa ajunga la Calcutta, orasul pe care îl descoperise cu ocazia primei sale expeditii. Era necesar ca macar una din tintele expeditiei încredintate de regele sau sa fie atinse, partea de preluare a controlului maritim putea sa mai astepte. Numai ca la Calcutta, localnicii continuau sa nu-i vada deloc cu ochi buni pe cei care încercau sa se amestece în comertul lor secular, ba chiar doreau sa puna stapanire pe acesta.
Asa ca aici, da Gama nu a obtinut, asa cum îi erau asteptarile, nici unul din privilegiile unui negot exclusiv. Cum a reactionat portughezul în fata acestui refuz? Prin intensificarea negocierilor, printr-o actiune diplomatica abila? Nici vorba. El a preferat „pacea portugheza”, un gen de actiune care este folosita si azi cu succes, chiar daca ea se numeste acum „pax americana”: actiunea brutala, în forta. Ce va însemna asta pentru da Gama, vom vedea în episodul urmator.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii