Cea de-a doua ipoteza a declinului maiasilor se refera la conflictele armate. Maiasii nu erau un popor pacifist. Erau antrenati frecvent in razboaie. Se stie ca practicau sacrificiile umane (nu se stie insa cu ce ocazii si cu ce frecventa) si e de presupus ca adversarii lor constituiau viitoarele ofrande, alimentand sacrificiile destinate „imbanzirii” Universului, fortelor sale ascunse. E greu insa de presupus ca aceasta ar fi unica motivatie a razboaielor purtate. Arheologii americani au scos in evidenta evenimente de o violenta considerabila care s-ar fi derulat incepand cu anul 760 in jurul cetatii Seibal.
Acolo au fost descoperite „urme ale unor fenomene militare” (printre care ale unor baricade). Ar fi fost vorba de razboaie endemice intre micile regate locale dar si de infruntari intre cele doua mari capitale ale lumii maiase: Calakmul si Tikal. Texte epigrafice asociate cu date arheologice confirma faptul ca, in urma conflictelor, aceasta zona a fost practic rasa de pe harta. Dar, avand in vedere faptul ca zona nu masura mai mult de 50/50 km, ar fi imprudent ca aceasta explicatie sa fie aplicata si in restul lumii maiase. Aceste razboaie au creat instabilitate, insecuritate si fragilitate. Mai ramane de aflat anvergura acestei situatii la sfarsitul secolului al VIII-lea.
Cea de-a treia ipoteza care ii seduce pe unii specialisti, se refera la bulversari climatice. In aceste regiuni ale lumii prehispanice agricultura se practica fara sisteme de irigatie, depinzand de abundenta ploilor si de regularitatea lor. Pentru asigurarea recoltelor, pamantul avea nevoie de 600 mm apa pe an. In urma unor lungi perioade de seceta, recoltele ar fi fost compromise. Studiind concentratiile de saruri minerale in sedimentele lacurilor si concentratiile de oxigen din cochiliile gasteropodelor prelevate din lagune, geologii de la Universitatea din Florida au putut sa demonstreze existenta unor grave probleme climatice, in special a unei perioade de seceta intre anii 800-1000.
Consecintele asupra agriculturii au fost catastrofale (Porumbul, o planta cunoscuta pentru sensibilitatea sa, atat la seceta cat si la exces de umiditate, ar fi disparut). Criza alimentara a afectat dramatic populatia maiasa care abandoneaza zonele afectate. La sfarsitul secolului al VIII-lea, Tikal pierde 90% din populatie. Si asta pe fondul unei cresteri demografice, a despaduririlor prin eroziunea solului, a confruntarilor armate si a incapacitatii conducatorilor de a rezolva problemele populatiei. Nu doar maiasii au disparut ci si alte populatii din Mezo-America. Cea din Teotihuacan sau olmecii.
Prabusirea civilizatiei clasice maiase (adica disparitia unui mare numar de situri intre anii 800-900) s-ar fi datorat unui ansamblu de fenomene dispersate in timp si spatiu si foarte diverse in amploarea lor. Unele dintre ele au afectat regiuni intregi, altele, doar cateva cetati. Mai tarziu, (in perioada prabusirii post-clasice) ultimele doua cetati, Chichen Itza (1221) si Mayapan (1450) vor fi si ele abandonate. De-a lungul secolelor, cea mai mare parte a cetatilor din piatra s-au naruit, fiind incetul cu incetul, devorate de padurea luxuriante.
DORIN MARAN
Comentarii