Dupa trei ani de frustrari petrecuti în Japonia, considerand ca aici nu va avea succes, Sf. Francis Xavier si-a întors privirile spre China. Ca el avea altceva în cap decat militarii portughezi, cam saraci cu duhul, ne-o dovedesc cuvintele acestui om pentru care zdranganitul armelor nu însemna decat iad: „În partea opusa Japoniei se afla China, un imperiu imens care se bucura de pace si e superior statelor crestine în practicarea justitiei si a echitatii”.
Exceptionale cuvinte scrise acum mai bine de 400 de ani si care dovedesc nu doar o gandire profunda si exacta, ci si faptul ca din cuvintele lui nici unul din statele civilizate de azi, hranite de aceeasi aroganta, nu au învatat nimic. Sa ne amintim ca la curtea regala portugheza, pe la începutul celui de-al XVI-lea secol, opinia dominanta a militarilor era ca imperiul chinez este unul de carton, unul slab, care poate fi cucerit în cateva zile, o opinie venita din incultura si incompetenta, placuta pentru urechile regelui avid de bogatiile de peste mari si tari, dar si o opinie care avea sa se dovedeasca falimentara în practica atunci cand navele portugheze au fost spulberate de armata chineza, cum aminteam în episodul anterior.
Ca sa nu mai zic ca statele din Occident, nici azi nu au ajuns la un nivel al justitiei si echitatii pe care China îl atingea, dupa cum spuneau negustorii portughezi ai vremii pe la 1515. „Sper sa ajung în China înca în cursul acestui an”, mai scria Sf. Francis Xavier, era anul 1552, „si sa ajung chiar pana în fata Împaratului. China e un fel de împaratie în care o data ce semeni samanta Evangheliei, ea este împrastiata rapid si pretutindeni”.
În privinta propagarii masive si totale a crestinismului în China, lucurrile nu au stat asa cum si le-a închipuit Sf. Xavier care, desi a ajuns la Shang-ch’uan în luna decembrie a anului 1552, n-a mai apucat sa contemple nici opera însamantarii pe care o întrevedea si nici fata împaratului Chinei si asta numai din pricina faptului ca avea sa moara rapid, dupa numai o saptamana de la sosirea pe insula, fara sa fi apucat macar sa puna piciorul pe pamantul Chinei, rapus de febra galbena.
Astfel, misiunea Iezuita în China a trebuit sa se multumeasca doar cu un esec. Pana la urma, Francis Xavier a fost si el un aventurier care, chiar daca nu a descoperit „lumea noua” sau ruta maritima spre India, se poate multumi cu titlul de „cel care a convertit la crestinism cei mai multi oameni dupa Sf. Paul” cum îl numeste Biserica Romano-Catolica. S-a nascut în Spania pe 7 aprilie 1506, în vremea efervescentei produse de descoperirile geografice ale lui Cristofor Columb si Vasco da Gama, si a fost, asa cum scriam si anterior, co-fondator al „Societatii lui Iisus”, mult mai cunoscuta sub denumirea de „Ordinul Iezuitilor”.
Cu toate ca are un memorial la Nagasaki, în Japonia, sederea lui în aceasta tara descoperita din întamplare de niste negustori naufragiati a fost scurta si nepotrivita vremurilor politice din acea perioada. Iar cand a întrezarit marea crestinare din China în cadrul unui proiect grandios, visele i-au fost spulberate de o moarte grabita. Cat a trait în acea parte de lume, e vorba de Asia, însa, a avut ideea „Inchizitiei din Goa”, asta ca sa se înteleaga ca era si el produsul acelor societati „civilizate” ale Europei democratice.
N-a apucat sa-si vada transpus în viata nici aceasta idee, dar sase ani dupa moartea sa, proiectul a prins viata si a însemnat convertirea fortata la catolicism prin torturarea si uciderea a mii de hindusi, musulmani, evrei indieni si crestini indieni non-catolici. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii