In aceste zile in care cu sufletele pline de evlavie ne pregatim pentru marea sarbatoare a Invierii Domnului, rememoram suferintele Sale, incercand sa va prezentam drumul Sau spre locul rastignirii, drum parcurs cu crucea in spinare. Aflat in Ierusalim, orasul celor trei mari religii monoteiste: mozaica, crestina si islamica, drumul este cunoscut sub numele „Via Dolorosa”, „Drumul crucii” sau „Drumul calvarului”.
Aceste nume sunt relativ recente. I s-a spus Via Dolorosa abia in secolul al XVI-lea, urmand imediat celelalte variante, reprezentand calea cuprinsa intre fortareata Antonia, unde Iisus a fost judecat in fata lui Pilat, la resedinta lui Irod cel Mare, si Golgota, dealul pe care a fost rastignit.
Drumul incepe din cartierul musulman, de langa Poarta Leilor, sau Poarta Sfantului Stefan (numita astfel deoarece aici a fost ucis cu pietre Sfantul Arhidiacon Stefan) si se termina in Biserica Sfantului Mormant, in inima cartierului crestin, cuprinzand cele 14 opriri ale Mantuitorului. Drumul, asa cum arata el in zilele noatre, este complet diferit de cel de acum aproape 200 de ani. Din fortareata Antonia nu au mai ramas decat ramasite ale pavimentului de piatra. Aflata candva in afara cetatii, langa coltul de nord-vest al templului, a constituit punctul de plecare al groaznicului supliciu.
Prima oprire a fost pe locul unde se ridica astazi Manastirea Flagelarii. Aici a fost Iisus interogat de Pilat si condamnat la moarte si tot aici a fost biciuit si i s-a pus cununa de spini. Capela a fost ridicata in 1920 pe locul unei constructii mai vechi construita de cruciati. Este populata acum de calugari franciscani care organizeaza in fiecare vineri o procesiune devenita traditionala. Interiorul este impodobit cu admirabile vitralii reprezentand biciuirea lui Iisus, momentul in care Pilat se spala pe maini, eliberarea lui Barabbas. Deasupra altarului inalt, sub Drumul central, se afla un mozaic aurit, reprezentand cununa de spini presarata cu stele.
Cea de a doua oprire a fost cea in care lui Iisus i s-a pus crucea in spinare. Pe locul aflat langa o veche constructie romana ruinata de vreme, s-a ridicat o manastire in incinta careia sunt pastrate o parte din fortificatiile disparutei fortarete Antonia. Pe cateva pietre sunt insemnate rezultatele unei stravechi intreceri de zaruri, ceea ce duce la sustinerea ipotezei ca aici au fost puse drept miza la un joc de noroc hainele lui Iisus.
La cea de a treia oprire care marcheaza prima Sa cadere, a fost inaltata in secolul al XIX-lea o capela mica, apartinand Bisericii Catolice Armene. Biserica a fost renovata de soldatii catolici polonezi ai Armatei Polone Libere in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Cea de a patra oprire, cea in care Iisus si-a intalnit mama, este acum insemnata printr-un mic oratoriu impodobit cu un basorelief realizat de sculptorul polonez Zieliensky.
La a cincea oprire amintita de o inscriptie, aflata pe arhitrava unei usi, Iisus s-a intalnit cu Simon Cirenianul care i-a dus crucea mai departe spre Golgota. Episodul este amintit in toate evangheliile cu exceptia celei a lui Ioan.
Cea de a sasea oprire reprezinta intalnirea Mantuitorului cu Veronica, pioasa femeie care i-a sters fata cu valul pe care a ramas intiparit chipul Lui. Mormantul ei se afla in apropierea Bisericii Greco-Catolice inaltata aici, iar valul respectiv este pastrat din secolul al optulea in Basilica Sfantul Petru din Roma.
A saptea oprire este marcata printr-un stalp, la o incrucisare de drumuri, unde Mantuitorul a cazut a doua oara. O impunatoare manastire ortodoxa greaca este ridicata in memoria celei de a opta opriri, cea in care Mantuitorul a intalnit femeile pioase din Ierusalim.
Cea de a noua oprire in care Iisus a cazut a treia oara este comemorata printr-o manastire copta la a carei intrare se inalta o columna din perioada romana.
Ultimele cinci opriri se afla in interiorul Bisericii Sfantului Mormant. Ele reprezinta locul in care Iisus a fost dezbracat, apoi cel in care a fost batut in cuie pe cruce, moartea, coborarea de pe cruce si punerea in mormant. Este un drum incarcat de emotii si durere, un drum pe care strabatandu-l, chiar numai cu gandul, ne umplem sufletele de dorinta de a deveni mai buni si mai credinciosi.
IRINA STOICA
Comentarii