Goana dupa realizarea armei nucleare, capabila sa asigure statului care ar fi detinut-o, suprematia mondiala, a dus, in deceniile 4-5 ale secolului trecut, la o concurenta acerba intre marile puteri. Pe de o parte Statele Unite, pe de alta Germania, dar si Rusia sau Marea Britanie au cautat sa puna la punct o astfel de arma apocaliptica, menita sa-i tina adversarii la respect. Istoria oficiala spune ca, desi la un moment dat germanii pareau sa fie cei mai avansati in aceasta cursa contracronometru, cei ce vor descoperi prima data secretul fisiunii nucleare vor fi americanii. La ora actuala, fizicianul american Robert Oppenheimer este considerat „parintele bombei atomice”. Si totusi, adevarul pare sa fie altfel si putini il cunosc: cea care a aflat prima secretul fisiunii nucleare este de fapt Lise Meitner, o savanta care va regreta insa toata viata geniala sa descoperire…
Singura intr-o lume de barbati
Lise Meitner s-a nascut in 1878, la Viena. De o inteligenta sclipitoare, ea a primit o educatie aleasa in familie dar, potrivit cutumelor epocii, n-ar fi putut urma o cariera universitara intrucât in Imperiul Habsburgic aceasta era rezervata doar baietilor. Motivul unei astfel de discriminari ne poate parea astazi absurd: medicii avertizau ca prea multa invatatura afecteaza creierul delicat al femeilor, putând duce la afectiuni psihice sau infertilitate.
Din fericire pentru ea, in anul 1892, guvernul austriac a introdus o lege prin care se permitea femeilor sa urmeze colegii si universitati; astfel, Lisa a putut da curs pasiunii sale devoratoare pentru fizica. Dupa ce a absolvit Universitatea din Viena, in 1906, Meitner a plecat la Berlin pentru a asista la prelegerile lui Max Planck, viitorul laureat al premiului Nobel, pe tema mecanicii cuantice. Existenta atomului fusese recent demonstrata si toata lumea stiintifica era interesata de studiul radioactivitatii.
Initial, Planck, o fire conservatoare, a fost sceptic in a accepta in auditoriu o femeie: „Prin insasi structura fiintei sale, femeia a fost destinata sa fie mama si sotie iar legile naturii in aceasta privinta nu pot fi incalcate fara consecinte grave”. Si totusi, dupa putin timp, savantul va recunoaste geniul tinerei sale eleve, pe care o va angaja ca asistenta si o va ajuta sa se implice in cercetare. Totusi, discriminarea omniprezenta in epoca nu i-a permis tinerei studente sa aiba o activitate similara cu a colegilor sai.
Nu i s-a dat voie nici macar sa stea in laborator cu barbatii, ci i s-a amenajat un minilaborator, in subsolul universitatii. De asemenea, desi parintii continuau sa o ajute financiar, Lisa Meitner a vrut sa-si câstige singura existenta si a inceput sa publice articole stiintifice, semnând L. Meitner, pentru ca revistele de specialitate nu acceptau materiale scrise de femei. La universitate, Meitner a inceput o colaborare fructuoasa de lunga durata cu un alt savant, Otto Hahn, facând o multime de descoperiri despre natura atomilor si radiatiilor.
Originea evreiasca, un impediment
Când Institutul Kaiser-Willhelm a inaugurat o noua aripa destinata cercetarilor privind radioactivitatea, lui Hahn i s-a oferit o slujba iar Meitner, fiindca nu putea fi angajata, a fost inregistrata oficial ca „invitat onorific”, fara a fi platita. La institut, Meitner a descoperit elementul chimic proctactinium dar, in ciuda faptului ca meritul ii revenea in totalitate, laurii i-a primit colegul sau, Hahn, caruia i s-a decernat si medalia Asociatiei Chimistilor Germani.
Drept compensatie, Lisa a primit doar o copie de bronz a acestei medalii. Abia dupa primul razboi mondial valoarea lui Meitner a inceput sa fie recunoscuta. Ea a devenit prima femeie profesor din Germania si a primit un salariu (desi mai mic decât al lui Hahn). In 1926, femeia a fost numita profesor titular la Universitatea din Berlin, unde a continuat studiile asupra razelor beta si gamma, a izotopilor, radioactivitatii si fizicii cuantice. Pâna in 1937, Meitner si Hahn identificasera deja cel putin noua elemente radioactive diferite.
Un savant numit Fritz Strassman li s-a alaturat si impreuna au cautat sa afle ce se intâmpla atunci când nucleul atomic se divide. Dar intre timp nazistii ajunsesera la putere si veneau zile grele pentru Meitner. Având bunicii materni de confesiune iudaica, desi ea fusese crescuta in cultul protestant, savanta a fost concediata. Pe atunci, evreii reprezentau mai putin de 1% din populatia Germaniei, dar constituiau aproape un sfert din comunitatea stiintifica a tarii.
Majoritatea au urmat exemplul lui Albert Einstein si au fugit din Germania. Meitner si-a pregatit, la rândul ei, cu atentie, fuga. Pretextând ca pleaca intr-o scurta excursie in strainatate, ea s-a refugiat in Suedia, dupa 31 de ani de activitate, fiind obligata sa renunte la bani, posesiuni, documente stiintifice, prieteni. A fost angajata la Institutul de Fizica Nobel din Stockholm, unde va lucra urmatorii 22 de ani si unde va face descoperirea care va transforma din temelii lumea.
A refuzat sa participe la „proiectul Manhattan”
Savantii stiau ca radiatia este emisa atunci când nucleul atomului se descompune. Fiecare nucleu se compune din protoni, incarcati pozitiv, si electroni, care au sarcina negativa. Când un nucleu isi pierde protonii, sunt emise radiatii si atomul se transforma intr-un nou tip de atom, „atomul fiu”; acesta produce un recul puternic, degajând o cantitate imensa de energie – se apreciaza ca radiul elibereaza, prin descompunere radioactiva, o cantitate de energie de o suta de milioane mai mare decât prin ardere.
Ulterior, chimistii au observat ca fiecare atom are si un neutron, lipsit de sarcina electrica. In Suedia, Meitner a descoperit ca atunci când un nucleu se divizeaza, masa celor doua nuclee rezultate este mai mica decât a nucleului initial, fiindca o parte din ea se elibereaza, sub forma de energie. Ea a prezis ca o asemenea eliberare de energie ar putea declansa o reactie in lant, degajând o cantitate imensa de energie intr-o perioada de timp foarte scurta.
Daca milioane de atomi ar fi putut fi divizati simultan, puterea rezultata ar fi fost inimaginabila, credea Lisa. De pilda, divizând nucleul atomului de uraniu, se putea elibera o cantitate de energie de 20 milioane mai mare decât cea provenita de la explozia unei cantitati similare de TNT. Fericita, savanta i-a comunicat stirea lui Hahn, care a efectuat câteva experimente, ajungând la concluzia ca descoperirea Lisei este viabila.
In acel moment, intuind pericolul ca Germania sa realizeze prima bomba atomica, Albert Einstein, refugiat in America, i-a scris presedintelui Roosevelt, pe un tot alarmant. Liderul american a convocat cele mai stralucite minti ale lumii, dându-le sarcina sa descopere secretul transformarii energiei atomice intr-o arma de temut. Astfel a luat nastere proiectul Manhattan, la care a fost invitata sa participe si Meitner.
Dar, terifiata de posibilitatea ca descoperirea ei ar putea fi utilizata pentru uciderea de oameni, savanta a refuzat categoric sa se mai implice in cercetarile privind producerea bombei atomice. Lui Hahn i s-a decernat premiul Nobel in 1944, in vreme ce Lise Meitner, care avusese o contributie fundamentala la aceasta inventie, nici nu a fost amintita la festivitatea de premiere.
Nonagenara, in ciuda expunerii continue la radiatii
Dupa ce prima bomba atomica a fost aruncata asupra Japoniei, Meitner a fost devastata. Jurnalistii au sufocat-o, realmente, in acele zile, solicitându-i interviuri. Dar Lise nu avea prea multe de spus. Se considera principala vinovata moral de moartea a 100.000 de oameni nevinovati. Mult mai târziu, meritele ei au fost recunoscute. A primit titlul de „Femeia anului”, din partea Clubului German de Presa, medalia Max Plank, oferita de Societatea Germana de Chimie, numeroase doctorate onorifice, a câstigat premiul Enrico Fermi si a fost aleasa membra a Academiei Suedeze de stiinta (situându-se printre cele doar trei femei acceptate in aceasta institutie).
Meitner si-a continuat cercetarile de laborator pâna in 1975 si a contribuit la realizarea primului reactor nuclear suedez. In ciuda expunerii aproape continue la cantitati masive de radiatii, Lise Meitner a trait pâna la 90 de ani, murind in 1968, cu trei luni inainte de prietenul de o viata, Otto Hahn. In 1992, fizicienii au numit elementul chimic nou descoperit (cel cu numarul 109 in tabelul periodic), in onoarea ei, Meitnerium.
GABRIEL TUDOR
Comentarii