Frigul marele nostru dusman…

    
     Omul lupta cu frigul înca din vremurile imemoriale ale istoriei sale pe Pamânt, întocmai ca si toate celelalte vietuitoare. Viata dispune de inimaginabile posibilitati de a supravietui si de a învinge adversitatile tot atât de inimaginabile ale naturii.
    
     Omul lupta cu frigul înca din vremurile imemoriale ale istoriei sale pe Pamânt, întocmai ca si toate celelalte vietuitoare. Viata dispune de inimaginabile posibilitati de a supravietui si de a învinge adversitatile tot atât de inimaginabile ale naturii. Fiecare specie animala dispune de o asa-numita zona de confort termic, care îi este întru totul caracteristica si în limitele careia respectiva specie îsi mentine temperatura corpului fara eforturi speciale.    
     În ceea ce priveste speta umana, aceasta zona se plaseaza, dupa H. Goetz, între 28-30 grade Celsius la barbati, si între 27-33 la femei. Oricum, sub pragul de 27 grade, reprezentând pragul temperaturii critice, intram în zona disconfortului termic. Spre a sublinia marea varietate ce exista din acest punct de vedere în regnul animal, vom semnala faptul ca vulpile si câinii polari au acest prag între 40-50 grade Celsius.    
     Exista o mare variabilitate în ceea ce priveste rezistenta la frig nu numai în cadrul aceleiasi specii, ci chiar si între membrii aceleiasi specii. Din acest punct de vedere putem afirma, cu convingere, ca fiecare dintre noi dispune de propria maniera de a metaboliza frigul, deci de a-l suporta. Aceasta este ratiunea pentru care unii dintre noi se simt literalmente paralizati la minus 10 grade C, în timp de altii, abia la acest nivel termic se simt în largul lor.    
     Are mare importanta în ceea ce priveste rezistenta la frig si gradul de adaptare ca si de antrenament pe care le avem fata de acest factor. Din multitudinea de exemple pe care le-as putea da, pentru a ilustra aceasta afirmatie, am sa ma opresc asupra unuia singur. La tentativa de escaladare a Everestului, (cel mai înalt vârf de pe masivul Himalaya, având 8882 m.), tentativa facuta în primavara anului 1952 de o expeditie elvetiana, serpasul nepalez Norke Tensing, calauza la expeditiile ce se efectuau pe Himalaia, a dormit – si înca bine – la o înaltime de 8530 m, pe un ger de minus 30 grade C., fara a se servi de sacul de dormit. Aceeasi performanta i-a reusit însa – tot gratie adaptarii si antrenamentelor – si tovarasului sau de drum, elvetianul Raymond Lambert.    
     Retineti însa ca împotriva frigului nu se lupta numai cu hainele, cu antrenamentul, cu focul, ci si cu psihicul. Împotriva frigului trebuie luptat pe toate caile, pentru a împiedica acest factor nociv de a agresa organismul, stiut fiind ca frigul determina sau creeaza conditii propice pentru aparitia sau numai biciuirea atâtor boli somatice, deci corporale, tinând în special de aparatul respirator, de sistemul osteo-articular ca si de atâtea alte sectoare din economia organismului.    
     Mai retineti, în sfârsit, ca tot frigul exercita variate si nocive efecte si asupra sferei psihice, concretizate în senzatia de teama nedefinita, ce poate merge pâna la angoasa, în senzatia de neputinta generala, ce poate merge pâna la aceea de paralizie psihica etc.