Enurezisul este o stare tranzitorie a copilariei. Copilul urineaza, ziua sau noaptea – la anumite intervale de timp – pe el sau în patul sau, la varsta la care mecanismele de control ale mictiunii nu s-au instalat înca. In general, dupa varsta de 24 de luni, copilul mic trebuie obisnuit cu starea de curatenie, de igiena.
Este varsta la care el poate întelege ca îi trebuie olita si pentru aceasta îi solicita pe cei din jur, iar la 3 ani, de regula, îsi poate face singur acest oficiu. Depasind, însa, varsta de 3-4 ani, daca ziua ori noaptea micutul îsi mai uda chiloteii si patul, cazul trebuie prezentat medicului. Daca au trecut cel putin 6 luni de zile dupa varsta de mai sus, de cand copilul nu a mai urinat în pat si dintr-o data reîncepe, aceasta constituie dovada certa a instalarii unui enurezis secundar. In astfel de cazuri, unii copii, desi raman curati toata ziua, îsi uda noaptea patul, motiv pentru care este bine sa li se aplice „pampers”-urile.
Specialistii nu au nici un argument pentru a demonstra ca aceasta tulburare este legata de ereditate, în schimb, se poate spune cu certitudine ca unul din zece cazuri de enurezis se declanseaza pe fond psihic. Asadar, dupa ce luni sau chiar ani de zile acesti copii erau mereu curati, dintr-o data încep sa ude patul, ca si în perioada primei copilarii. Ce s-a petrecut în sufletul copilului? Ce „drame”, ce îngrijorari l-au coplesit?
Uneori acest fenomen revine o data cu începerea scolii, pentru ca el, copilul, este incapabil sa se adapteze obligatiilor scolare. Ori cauza poate fi un nou fratior sau o surioara ce au aparut în familie, fata de care parintii sunt mai dragastosi si, pe el, copilul cel mare, l-au dat uitarii. Ori – de ce nu – unul din bunicii lui dragi este bolnav sau a decedat si sufletul lui mic a fost cuprins de durere. Dar daca tensiunile nervoase din familie sunt pentru copil insuportabile? Dumneavoastra, parintii, va certati, va agresati fizic, va insultati, îl neglijati pe cel mic ori îl uitati pe afara, ca pe un lucru de nimic? L-ati avertizat în ultimul timp cu pedepse corporale, cu umilinte, cu vorbe crunte.
Toate acestea s-au incrustat în sufletul lui atat de gingas si dumneavoastra nu stiti ce rana ati deschis. Iata, asadar, cateva motive pentru instalarea enurezisului secundar, asa-zis „psihogen”, cel mai frecvent întalnit în pediatrie. Nu-i mai putin adevarat ca, în asemenea cazuri, poate interveni si o imaturitate a circuitului nervos care comanda vezica si atunci, dormind profund, copilul urineaza în pat. Pentru asa-numitii enuretici diurni, cei care urineaza pe ei necontenit si ziua, mama, educatoarea, trebuie sa aiba grija ca din 2 în 2 ore sa-i trimita la toaleta. Insistent, dar calm, adoptand o astfel de atitudine, este posibil ca în cateva luni de zile enurezisul sa dispara. Cu o conditie: copilul enuretic trebuie sa se supuna acestor recomandari psiho-medicale, pentru ca totul sa reintre în normal.
Alte cazuri – este adevarat, mai putine – de enurezis nocturn sau/si diurn se pot datora unor malformatii ale cailor renouretrale, ale vezicii urinare sau ale uretrei si chiar unei anomalii de conformatie, unei vertebre din zona lombara, cunoscuta sub denumirea de spina bifida.
In sfarsit, o alta cauza, nu prea rara, care determina aparitia enurezisului la copil, o constituie infectia urinara, cu dispersie de microbi patogeni (colibacili, proteus, pioceanic etc.). Un examen clinic al copilului si una sau mai multe uroculturi vor evidentia prezenta unui anume microb în caile urinare si, în functie de rezultatul antibiogramei, se va institui un tratament medicamentos cu substante chimioterapice sau antibiotic. Este o medicatie meticuloasa care se va aplica numai cu recomandarea si sub supravegherea medicala.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii