Puskin un poet al duelului

Delul a creat o justitie paralela, interzisa de legea de drept dar acceptata discret de justitia umana. Aceasta forma sangeroasa de a-ti apara onoarea pentru motive care nu pot face obiectul vreunei cauze penale a reglat conturile multor persoane de rang inalt din aristocratia europeana si americana, in veacurile precedente. Printre cele mai celebre nume implicate intr-o confruntare pe viata si pe moarte, dar mai ales pe onoare si dezonoare, a fost marele poet si dramaturg rus Alexandr Puskin.

Pentru a intelege temperamentul si caracterul omului Puskin – dincolo de uriasul talent datorita caruia este socotit „parintele literaturii moderne ruse" – este necesar sa precizam un amanunt prea putin cunoscut. Printre ascendentii sai bunicul dinspre mama provenea din Africa (probabil Eritreea), de unde a fost rapit (pe cand era copil) si adus clandestin in Rusia. Ajuns mare lider militar si inginer apreciat de tarul Petru cel Mare, acest strabunic, pe nume Ibrahim Gannibal, s-a stabilit la Moscova si a avut o familie aristocratica. Puskin (1799-1838) s-a dovedit din tinerete, prin scrierile sale, un observator satiric al societatii ruse de rang inalt, fapt care i-a adus mai multe perioade de interdictii literare si exil intern. In 1831 (an in care se imprieteneste cu Gogol) se casatoreste cu fermecatoarea Natalia Goncharova (19 anisori pe atunci), femeie care era un fel Brigitte Bardot a Moscovei. Din pacate pentru Puskin, indragostit lulea de campioana frumusetii care-i ajunsese nevasta, in cercurile selecte ale Moscovei isi face aparitia baronul-ofiter francez Georges d’Anthes – frumos ca Fat Frumos Mazarean, un fel de Alain Delon avant la lettre. Nefericirea lui Puskin a fost accentuata de faptul ca acest frantuz nu era un fitecine, ci un fost senator francez care frecventa cercurile diplomatice de la Moscova si Sankt Petersburg, fiind protejatul (pe langa Curtea tarului) ambasadorului Olandei, Heeckeren. In aceste circumstante, frantuzul devenise atractia balurilor din inalta societate si barbatul viselor dulci si matinale ale multor doamne cu voaleta si ceva mosie.

Zvonurile despre intalnirile secrete dintre d’Anthes si Natalia Puskin incepeau sa faca deliciul cercurilor sus-puse si scriitorul se enerva pe zi ce trecea tot mai mult. La un moment dat, in februarie 1837 (dupa sase ani de casnicie cu Natalia), Puskin il provoaca la duel cu pistoale pe frantuz (cu pluralul „frantuji", ca la toc-sou). Gestul sau a parut unora cu atat mai deplasat, cu cat nu avea dovezi concrete, iar d’Anthes, de gura lumii, o luase de soata pe sora Nataliei, Ekaterina. Cu toate acestea, martorii celor doi cocosi au stabilit ca in zorii zilei de 10 februarie sa se desfasoare duelul. Alexandr mergea la sigur, pentru ca nu era prima data cand se duela din cauza sotiei sale. Dar, din pacate, glontul frantuzului a ajuns in stomacul poetului, iar glontul acestuia doar a ranit bratul drept al fostului ofiter napoleonian. Doua zile mai tarziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al sau din secolul XIX. Iar Natalia, deloc neconsolata, se marita trap-galop cu boiernasul Lanskoy, dupa ce se zvonise ca devenise amanta tarului Nicolae I. (Nota: se spune ca Puskin era dominat de un complex de inferioritate, considerandu-se un barbat urat…)

Confruntarea sangeroasa, pe esafodul onoarei, are in istoria sa si duelisti faimosi si norocosi. Printre acestia se numara marele finantist englez John Law, dramaturgul englez Ben Jonson si politicianul francez Georges Boulanger.

General al armatei franceze, ministru de razboi si infocat sustinator al ideii de razbunare a Frantei impotriva Germaniei, Georges Boulanger (1837-1891) a fost considerat un politician reactionar, sustinut de cercurile regaliste impotriva republicanilor. El a fost la un pas de a pune mana pe putere printr-o lovitura de stat (1889) si de a deveni un dictator cu puteri depline. Dar unul din motivele pentru care evolutia carierei sale a fost franata l-a constituit duelul castigat contra politicianului Floquet, in 1887. Norocos din fire, Georges Boulanger a scapat si de pedeapsa cu moartea, in 1889. S-a refugiat la Londra. In septembrie 1991, el se sinucide in cel mai romantic mod, la mormantul iubitei sale, Madame de Bonnemains – care murise cu doua luni mai devreme.

Scotianul John Law (1671-1729) a fost unul dintre cei mai mari finantisti ai lumii, promotor al schimburilor comerciale si al folosirii bancnotelor cu acoperire in teren, aur si argint, conducator al mai multor banci europene. Natura l-a inzestrat cu o putere uluitoare in ceea ce priveste calculele economice. Indragostit de rapitoarea Elisabeth Villiers, John Law se dueleaza cu rivalul Edward Wilson si-l ucide. Este condamnat la moarte (avea 23 de ani pe atunci), dar fuge de justitia engleza pe continent.

Ben Jonson (1572 -1637), mare dramaturg englez, n-a putut suporta ironiile actorului Gabriel Spenser si l-a ucis in duel, in septembrie 1598. A scapat de justitie prin interventia clerului. In acelasi an, in piesa sa „Every Man in His Humour" l-a avut in distributie pe… William Shakespeare. Ce s-ar fi intamplat daca si acest „actoras" si-ar fi batut joc de scrierile nabadaiosului Ben Jonson?