Salcia alba, din a carei scoarta se extrage acidul acetilsalicilic, principalul component al aspirinei, probabil este unul dintre cei mai longevivi stramosi ai medicamentelor de sinteza. Povestea incepe de la sumerieni, care utilizau frunzele de salcie impotriva durerilor. Mult mai tarziu, insusi Hipocrate recomanda decoctul din coaja de salcie pentru combaterea febrei, la fel ca vechii amerindieni. Totusi, abia in secolul al XVIII-lea a inceput studierea mai riguroasa a acestui remediu extraordinar, brevetarea ca medicament numit Aspirina facandu-se si mai tarziu, in anul 1899. Din 1900, celebra firma Bayer a inceput fabricarea lui.
De la Pamant, la Luna
Aspirina e raspandita astazi pe tot globul, anual fabricandu-se peste 10.000 de tone. Ca amanunt insolit, se cuvine sa amintim ca ea a insotit si astronautii americani, in 1969, pe Luna. Prima sa indicatie este impotriva durerii si a febrei. Ca analgezic, combate cel mai bine durerile de cap, de dinti si de spate. Contribuind la scaderea febrei, potrivit medicilor este absolut necesara in tratarea sugarilor, pentru evitarea deshidratarii si a convulsiilor, foarte periculoase la aceasta varsta. De la 38-38,5sC, li se administreaza sugarilor aspirina pudra, in functie de greutate, dizolvata in apa, lapte sau suc de fructe. In bolile virale, aspirina este totusi contraindicata sub 12 ani, inlocuindu-se de obicei cu paracetamol. Luata in doze mari, este si un puternic antiinflamator si de aceea se utilizeaza in reumatisme, insa fara a se depasi 3 grame pe zi.
Sprijin pentru creier si inima
Blocarea producerii de prostaglandine (hormoni transmitatori ai durerii si responsabili cu inflamarea tesuturilor lovite) se realizeaza tot cu aspirina. Problema este ca in doze mari si cu precadere la varstnici antreneaza efecte secundare, ca tulburarile digestive, hemoragiile gastrice si cand mucoasa gastrica este protejata. O protectie sporita este asigurata de aspirina tamponata, a carei aciditate e in buna parte neutralizata, ceea ce o face mai putin agresiva fata de stomac. Ea este recomandata de obicei in cazul copiilor, varstnicilor si celor care, dupa examenul medical avizat, trebuie sa consume zilnic doze ridicate.
In doze mici, aspirina are proprietatea de a impiedica deopotriva coagularea sangelui si formarea de cheaguri in vasele sangvine, despre care se stie foarte bine ca este un proces periculos, chiar cu potential letal. De aceea, anumitor persoane li se prescrie aspirina pentru prevenirea atacurilor cerebrale si cardiace. Exista de altfel studii care demonstreaza eficacitatea sa la pacienti spitalizati in urma unui accident vascular cerebral, rata mortalitatii scazand cu 30% la cei tratati.
Prudenta in consum
Pe de alta parte, intrucat fluidifica sangele, aspirina nu trebuie luata inaintea interventiilor chirurgicale, de femei in timpul ciclului lunar, in cazul existentei unei rani destul de grave sau atunci cand poate aparea o hemoragie. Aspirina nu trebuie ingerata nici daca s-a consumat alcool; s-a demonstrat ca o masa bine „stropita” cu bautura creste alcoolemia, daca medicamentul s-a luat fie inainte, fie in timp ce se manca. In caz ca excesele bahice dau dureri de cap, trebuie asteptat cel putin patru ore, inainte sa se ia aspirina.
Paracetamolul nu reprezinta o alternativa, din cauza impactului negativ asupra ficatului, daca se combina cu alcool. Nici femeile insarcinate nu trebuie sa uite de prudenta, cand se pune problema folosirii aspirinei. Se banuieste ca aceasta ar putea produce malformatii la fat, ca si afectiuni renale sau cardiace. Luat in ultimul trimestru de sarcina, medicamentul poate inhiba contractiile uterine ori poate determina sangerari, si mamei, si copilului.
* * *
Este aspirina arma absoluta in tratarea durerilor? Numeroase teste si studii au dat rezultate incurajatoare in cazul unor asemenea suferinte de origine articulara si musculara. Trebuie sa se tina cont totusi de un adevar universal valabil: nu suntem toti egali (nici) in fata durerii. In consecinta, nici tratamentul nu va fi unul singur, ideea care atrage tot mai multi adepti fiind aceea a unui tratament personalizat pentru fiecare pacient in parte. Parametrii reali ii va stabili insa numai medicul.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii