Genghis Han a fost fara indoiala unul dintre acele personaje istorice de talia lui Napoleon, Hitler sau Stalin despre care s-a spus ca au fost predestinate sa schimbe din temelii soarta omenirii. Prin carisma, curaj sau pur si simplu printr-o viclenie si o cruzime fara margini, asemenea oameni au reusit sa acapareze puterea, zguduind lumea, pentru a o recladi apoi dupa vointa lor, fara sa le pese ca astfel distrug vietile a milioane si milioane de oameni. Marele Han al mongolilor a fost considerat, la vremea sa, o urgie trimisa de divinitate spre a-i pedepsi pe oameni pentru pacatele lor. Istoricii il vad doar ca pe un individ dominat de mentalitatea epocii si o necuprinsa megalomanie, care a vrut – si in parte a reusit – sa cucereasca lumea. Dar el n-a fost singur: alaturi i s-au aflat generali talentati, rivalizand cu succes cu cei mai mari comandanti de osti ai istoriei.
Un „Ney al mongolilor”
Dintre toti acesti generali fara indoiala ca nici unul nu se ridica la inaltimea lui Subutai, cel mai de seama strateg pe care l-au avut vreodata mongolii, victorios in zeci de campanii si rareori infrant, un om care a cucerit si dominat un teritoriu imens, mai vast decat cel stapanit de oricare alt lider, de-a lungul istoriei. Strategiile sale de lupta erau extrem de sofisticate si vadeau o imaginatie debordanta, Subutai putand coordona perfect, din cortul sau, armate aflate la sute de kilometri distanta – este remercabil planul de lupta prin care a distrus, la doar doua zile distanta, armatele Ungariei si ale Poloniei, desi se afla la mai bine de o mie de kilometri de campul de lupta.
Istoricii sugereaza ca Subutai – sau Subugatai, cum mai este numit de mongoli – s-ar fi nascut undeva intre 1160 si 1170, la vest de valea superioara a fluviului Onon, pe teritoriul de azi al Mongoliei. El apartinea tribului Uriankhai, nume care in limba mongola inseamna „neamurile padurii”. Timp de multe generatii, familia sa a fost asociata celei a lui Temujin, viitorul Genghis Han – sa nu uitam ca tatal acestuia era o importanta capetenie tribala. De altfel si fratele lui Subotai, Jelme, va deveni un mare comandant de osti, sub Genghis. Cooptat inca de adolescent in palcul de calareti al lui Temujin, cand acesta hoinarea, ca un proscris, prin stepele mongole, Subutai a devenit curand cel mai important general, un „Ney al mongolilor”, la fel de darz si de inteligent ca si cel pe care peste secole Napoleon il va numi „bravul bravilor”.
Meritele i-au adus rangul
Subutai a fost dovada evidenta ca Imperiul Mongol era, spre deosebire de majoritatea celorlalte formatiuni statale din istoria omenirii, o „meritocratie”, unde calitatile personale prelevau asupra originilor aristocratice. Tatal lui Subutai, Qaban, nu era nobil, ci fierar, dar asta nu-l va impiedica pe fiul sau sa devina loctiitorul stapanului lumii si unul dintre acei „caini ai razboiului” pe care Genghis ii „asmutea” inaintea bataliilor, impotriva dusmanilor. Vitejia nu era insa singurul sau punct forte, intrucat Subutai a fost unul dintre primii generali mongoli care au inteles valoarea masinilor de lupta, in cadrul asediilor dar si al bataliilor date in camp deschis, procedeu preluat de la chinezi.
De pilda, atunci cand, inaintea bataliei de la Mohi, arbaletierii maghiari au impiedicat trupele mongole sa traverseze un pod de mare importanta strategica, Subotai a ordonat aducerea unor catapulte, care au curatat, efectiv, malul opus de soldatii maghiari, permitand cavaleriei sale usoare sa-i dea apoi inamicului lovitura de gratie. Generalul dovedea un mare respect pentru inginerii si constructorii de masini de razboi, singurii pe care-i cruta in teritoriile cucerite, incorporandu-i in armata sa. In acelasi timp, punea un deosebit accent pe spionaj. El a trimis iscoade sa adune informatii despre principatele rusesti, despre poloni si unguri, cu cel putin un an inainte de a-i ataca.
Zdrobirea cnezatelor rusesti
Spre sfarsitul vietii, Subutai, cel odinioara atat de suplu si sprinten, a devenit insa atat de gras incat nici un cal nu-l mai putea duce. De aceea, nepotul lui Genghis, Batu-Han, a poruncit sa i se construiasca un car special, tras de mai multi cai, si astfel sa fie transportat, fiindca nu se putea lipsi de pretioasele sale sfaturi. Departe de a fi un las, cum in acceptia occidentala erau liderii care nu-si conduceau personal razboinicii in lupta, Subotai prefera sa priveasca batalia de pe un punct inalt, de obicei un deal, dirijand miscarile trupelor prin intermediul unui sistem de semnalizare cu stegulete, deosebit de eficient si care a facut ca extrem de rar sa fie infrant. Victoria sa asupra rusilor, la raul Kalka (31 mai 1223) este un model de strategie militara, ca si actiunea de cucerire a Chinei, inceputa de Ginghis Han si continuata de urmasul acestuia, Ogudai.
Fara sa fi auzit in viata lui de romani, Subutai a aplicat aici cu neasemuita maiestrie principiul „divide et impera”, incitandu-i pe principii chinezi rivali unii impotriva altora, pentru a le slabi fortelor si a-i invinge apoi cu multa usurinta. La finele anului 1237, sub conducerea nominala a printului Batu, Subutai pornea iar intr-o campanie de proportii. Dupa ce a atacat Ryazanul si Suzdalul in fruntea a trei coloane, in plina iarna – in toata perioada medievala rareori s-au desfasurat campanii militare in anotimpul rece – cucerindu-le pe rand si trecand iarasi pamanturile rusesti prin foc si sabie, mongolii s-au odihnit, pe malul fluviului Don. Desi incheiase un tratat de non-beligeranta cu principele Vladimirului, Subutai l-a atacat pe acesta pe neasteptate. Vladimir, Kiev si alte orase rusesti au cazut, unele predandu-se chiar inainte de a fi asediate. De acum, mongolii erau gata sa patrunda spre Europa Centrala, regiune dominata de puternicele regate ale Ungariei si Poloniei.
Imposibilul vis de glorie
Rand pe rand, la Chmielnik (18 martie 1241), Kornstadt (31 martie 1241), Liegnitz (9 aprilie 1241), Mohi (10 aprilie 1241), si Hermannstadt (10 aprilie 1241), trupele maghiare si polone au fost puse pe fuga. La Mohi, toata floarea nobilimii maghiare a pierit – 40.000 de oameni, inclusiv doi arhiepiscopi si trei episcopi. Se spune ca, in retragerea lor dezastruoasa, maghiarii au fost urmariti si masacrati de calaretii rapizi ai mongolilor, lesurile celor ucisi intinzandu-se prin toata Ungaria, cale de doua zile de drum! Poate ca Subutai ar fi ajuns pana la „marginea lumii” – oceanul Atlantic, asa cum isi propusese, daca nu ar fi primit, in 1242, pe cand se pregatea sa invadeze Sfantul Imperiu German, vestea ca hanul Ogudai a murit si trebuie sa se intoarca in stepele mongole.
La 70 de ani, el va primi din partea noului stapan, Guyuk Han, o noua comanda, luptand impotriva dinastiei chineze Song, in 1246. De fapt, adevaratul motiv al rechemarii sale din Europa pare sa fi fost teama lui Guyuk ca Batu sa se proclame han acolo si, beneficiind de serviciile experimentatului comandant, sa-l rastoarne de pe tron. Subutai a murit in 1248, la aproape 73 de ani, varsta pana la care cucerise 32 de natiuni si castigase 65 de mari batalii, asa cum ne dezvaluie istoricii musulmani. Si n-avem nici un motiv sa nu credem ca, daca Genghis Han si ulterior Ugudai nu ar fi murit, Subutai n-ar fi reusit sa distruga total o Europa medievala incremenita de spaima.
GABRIEL TUDOR
Comentarii