In inima Parisului, Arhivele Nationale ascund intr-o biblioteca si intr-un imens seif, documente si obiecte de o inestimabila valoare istorica, la care publicul nu are acces. Rareori, doar cercetatorii le smulg din „anonimat” pentru a le examina. Sub ochii lui Napoleon, al carui bust troneaza in mijlocul maiestuoasei sali a Marilor depozite ale Arhivelor Nationale, se afla o biblioteca ascunsa in lambriurile de lemn. Cele doua importante usi bantante din stejar sunt deschise de un functionar al muzeului, insotit de un reporter.
In spate, apare o usa din fier inalta de peste doi metri. Este actionat un mic mecanism care mascheaza o broasca. Usa se deschide, cu un scartait abia perceptibil, incarcand atmosfera de mistere care iti dau fiori. In dosul ei apare o alta usa, la fel de masiva, dotata cu o broasca ce ar trebui sa se deschida actionand un cod. Dateaza din timpul Revolutiei. Se poate citi marca gravata a mesterului care a realizat-o. Din nefericire, sistemul nu mai functioneaza, intrucat a fost neutralizat din cauza fragilitatii. Este insa deschisa cu cheia. In spatele ei apar zeci de cutii (ladite) imbracate in marochin rosu suflat cu aur, aliniate pe etajere din sticla. O emotionanta si provocatoare arhiva, care poarta numele de „Dulapul de fier”. Un sanctuar, pe cat de extraordinar, pe atat de necunoscut.
Conceput in 1791 la cererea Adunarii Constituante, acest dublu seif e compus din doua enorme chesoane din metal, montate unul in altul. Initial, a fost realizat pentru a pune la adapost bancnotele si monedele emise in timpul Revolutiei. Apoi, „Dulapul de fier” a adapostit diferite documente: manuscrise, obiecte de mare importanta pentru Revolutie. De-a lungul secolelor s-au adaugat si altele legate de istoria natiunii.
Una dintre voluminoasele cutii rosii este luata de pe raft si pusa pe o masa. Aici se afla cele 27 de chei ale Bastiliei, inspaimantatoarea fortareata-inchisoare, care a curmat dramatic atatea destine. Intr-un colt al cutiei se afla un mic bloc de piatra, un vestigiu al fortaretei distruse. Sinistra inchisoare nu a fost demolata de asediatorii din 14 iulie 1789, asa cum se stia, ci de un antreprenor (Palloy) care a pastrat cateva pietre-suvenir pentru anumite institutii ale Frantei si pentru cluburile patriote. Amintiri similare caramizilor din Zidul Berlinului. Pe una din fatetele pietrei se poate citi un text inscriptionat de antreprenor: „Inchisoare execrabila, pereti tristi, turnuri sinistre, in care Satan, incarnat in inspaimantatorii nostri ministri au impus despotismul si sceptrul sau de fier” (…).
Dintr-o alta ladita e extrasa ultima scrisoare a lui Ludovic XVI. Doua foi de hartie galbena, de mare finete. Acest testament al regelui condamnat la ghilotina a fost scris in inchisoarea Templului, in 25 decembrie 1792, cu patru saptamani inainte de executie. Un scris regulat, calm, stapanit, al suveranului. „Ii iert din toata inima pe cei care au devenit dusmanii mei. (…) Ii recomand fiului meu, daca va avea nefericirea de a deveni rege, sa nu incerce sa se razbune.” (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii