Probabil, fiecare dintre noi a simtit, la un moment dat, „coltii” geloziei. Depinde cum am reactionat la acest stres trecator, pentru unii o suferinta cu diferite grade de perceptie. „Dragostea gelosilor seamana cu ura” marturisea, candva, Moliere. Daca privim statisticile si studiile oamenilor de stiinta, dar mai cu seama ale psihologilor, se pare ca, într-adevar, gelozia nu-i un lucru prea bun, dar nici un defect. Multi specialisti, sunt insa de parere ca a fi gelos e ceva normal, daca nu depasesti masura, ba chiar mai mult, considera ca gelozia este o dovada de iubire atunci cand este vorba despre cuplu, si, ca atare, nu o catalogheaza drept un defect.
Exista si pareri cu privire la grupuri, la societate, referitoare la gelozie. A fi gelos pe cineva care are succes în afaceri, sau are o masina mai performanta dar si pe colegul de serviciu care a promovat mai repede pe scara ierarhica este, dupa cum sustin unii specialisti, nu un defect, ci mai degraba o competitie. Este bine însa sa fim rationali, astfel încat sa acceptam ca pierderea persoanei iubite în favoarea altcuiva este posibila, altfel, gandurile noastre vor fi acaparate de gelozie si viata va deveni un cosmar.
Originea geloziei se afla în lobul frontal al creierului?
Gelozia a trezit dintotdeauna interesul cercetatorilor, acestia încercand sa gaseasca o legatura stiintifica între accesele de gelozie si natura umana. Un astfel de studiu a fost realizat de cercetatori americani si japonezi care au ajuns la concluzia ca gelozia si-ar avea originea în lobul frontal al creierului. Japonezul Hidehiko Takahashi si americanul Richard Smith, dupa studii îndelungate au demonstrat ca acea parte a lobului frontal care este direct raspunzatoare cu aparitia invidiei dar, în aceeasi masura si cu aparitia durerii fizice este si locul unde-si gaseste originea sentimentul de gelozie.
Tot acesti oameni de stiinta, în urma unor teste, timp în care era scanata activitatea cerebrala a subiectilor, au descoperit ca oamenii simt o adevarata placere si se însenineaza brusc daca o persoana pe care o urasc pateste ceva neplacut, rau. Ce spunea Moliere?! Dar cercetarile merg si mai departe, demonstrand ca intensitatea geloziei este în directa relatie cu înaltimea persoanei. Iata, un grup de cercetatori din Olanda si Spania, unindu-si eforturile, au realizat un studiu pe 549 de barbati si femei carora le-au cerut sa autoevalueze nivelul de gelozie si sa identifice caracteristicile ce-i deranjeaza la o persoana de acelasi sex.
Rezultatul? Nivelul de gelozie la barbati a fost invers proportional cu înaltimea, aceasta fiind asociata cu atractia, puterea si succesul în dragoste. Adica, se pare, dupa acest studiu, ca barbatii cu cat sunt mai înalti, cu atat sunt mai putin gelosi. La femei s-a constat ca mai putin geloase sunt cele de talie medie, acestea fiind avantajate în ceea ce priveste sanatatea, fertilitatea si popularitatea în randul barbatilor. Si totusi, sustin realizatorii studiului, acestea cand se confrunta cu rivale superioare din punct de vedere fizic sau social, pot deveni mult mai geloase decat semenele lor deoarece simt aproape riscul de-a pierde ce era al lor.
Complexele noastre, factori determinanti
Oricare ar fi factorii care genereaza sentimentul de gelozie, se pare, dupa cum afirma psihologii, ca lipsa de încredere în sine, se ascunde, de cele mai multe ori, în spatele oricarui motiv de gelozie. Complexele pe care le avem si de care nu putem scapa, ne fac adesea sa credem ca persoana pe care o iubim ar putea cauta în alta parte ceea ce nu-i putem oferi sau nu avem disponibilitatea sufleteasca sa-i daruim.
Aceasta forma de gelozie este numita de specialisti o gelozie frustranta pe care o autocream, netinand cont ca, de fapt, fiecare dintre noi suntem iubiti pentru ceea ce suntem nu pentru ce am putea fi. La polul opus se afla gelozia care exprima nevoia de a poseda ceva în exclusivitate, acea dorinta de a suprima independenta persoanei iubite. Se pare ca radacinile acestor porniri se gasesc tot în acea nesiguranta pe care o avem fata de noi însine, dar pe care nimeni nu vrea s-o recunoasca.
Indiferent care ar fi cauzele sau locul unde se „naste” gelozia, ceea ce conteaza, în fond, este sa stim si sa gasim limita dintre dorinta ca dovada a iubirii pe care o purtam celuilalt si gelozia exacerbata, care, asa cum spuneam la început, este un adevarat cosmar, nu numai pentru cel care se gaseste sub lupa geloziei ci si pentru cel care „gelozeste”.
N. FLORIA
Comentarii