Evolutii remarcabile în terapiile neconventionale

          În ultimele douã decenii s-a impus în lume un adevãrat repertoriu de terapii asa numite neconventionale; favorizate de absenta factorilor de stres si de unele efecte induse de produsele de sintezã, terapiile neconventionale s-au dezvoltat pe douã rãdãcini traditionale – pe de o parte scoala ruseascã de bioterapie si fitoterapie, iar pe de altã parte scoala occidentalã. La cele douã scoli, ca sã le numesc astfel, se adaugã experientele milenare ale Chinei, mai cu seamã în fitoterapie.

          În ultimele douã decenii s-a impus în lume un adevãrat repertoriu de terapii asa numite neconventionale; favorizate de absenta factorilor de stres si de unele efecte induse de produsele de sintezã, terapiile neconventionale s-au dezvoltat pe douã rãdãcini traditionale – pe de o parte scoala ruseascã de bioterapie si fitoterapie, iar pe de altã parte scoala occidentalã. La cele douã scoli, ca sã le numesc astfel, se adaugã experientele milenare ale Chinei, mai cu seamã în fitoterapie… În România, pânã cu un deceniu în urmã, aveam scoala regretatului Valeriu Popa, cãruia i s-au adãugat apoi alti bioterapeuti si fitoterapeuti. Si iatã cã a apãrut, de putinã vreme încoace, mai întâi o idee. Ideea coagulãrii tuturor disciplinelor apartinãtoare medicinii alternative într-un corpus terapeutic organizat pe principii interdisciplinare. Autorul acestei idei este Petre Dumitru , iar institutia care însumeazã un complex de discipline specifice este „Centrul de recuperare si mentinere a sãnãtãtii” din Bucuresti.
           Centrul însumeazã la ora actualã opt discipline: bioterapie, energoterapie, cristaloterapie, fitoterapie, aromoterapie, meloterapie, reflexoterapie si masaj terapeutic.
           Acest model de profesionalizare în medicina alternativã se pare cã începe sã cucereascã teren în Occident, în Statele Unite si alte zone geografice. Ne amintim cã din enciclopedia plantelor tãmãduitoare apãrutã în China cu câteva secole în urmã, abia au putut fi „traduse” câteva din limba chinezã veche. Ce surprize ne va rezerva tãlmãcirea integralã a acelei mult râvnite enciclopedii? Important este cã Centrul bucurestean abordeazã acum un repertoriu de aproape 50 de maladii. Initiatorul Centrului comunica deunãzi un eveniment aparent incredibil: tratarea cu rezultate remarcabile a leuconevraxitei. Cu acelasi prilej am aflat cã Centrul a obtinut rezultate remarcabile în unele boli considerate incurabile. S-a emis o motivatie modernã privind cauzele unor maladii, citându-se printre acestea poluarea, stresul sau, deloc surprinzãtor!, defectuoasa pozitionare a caselor, locuintelor, ruperea legãturii cu energia teluricã a pãmântului si multe altele… Principiul de la care pornesc terapeutii Centrului sunt acelea ale reechilibrãrii energetice. Acesta începe sã devinã un concept, si ni se atestã faptul cã energia pur si simplu are o functie vitalã asupra organismului uman, ca si biomagnetismul. S-a nãscut de fapt un mod terapeutic denumit energoterapie. La atestarea si afirmarea acestei adevãrate discipline terapeutice participã fizicieni, biochimisti, medici, bioterapeuti etc.
           Ne îndreptãm oare spre un nou mod de abordare a stãrii de sãnãtate si a stãrii de boalã? Se pare cã da. Afluenta în lume a unor medicamente refuzate oricãrei reactii adverse, medicamente produse în exclusivitate din plante pare sã vesteascã, încã de pe acum, o nouã orientare în medicinã. Într-o sintezã oferitã de Centrul bucurestean distingem faptul cã, exceptând neoplasmele, s-a ajuns la peste 90 la sutã de vindecãri în urmãtoarele afectiuni: hipertensiune arterialã, insuficientã cardiacã cronicã, cardiopatie ischemicã, hipotensiune arterialã, tulburãri circulatorii cerebrale periferice, varice gambiere, arteriopatii obliterante, astm bronsic, rinitã alergicã, laringitã, litiazã renalã, gastritã, ulcere, hepatitã cronicã, pancreatitã cronicã si multe alte maladii…
           Desprindem de aici o idee salutarã: întoarcerea prin stiintã la naturã. Expertii afirmã cã este marea noastrã sansã într-o lume care, prin artificializarea nestãvilitã, riscã sã „iasã din naturã” si sã se autodistrugã în ceea ce are omul mai de pret: vitalitatea fiintei biologice si a fibrei biologice naturale…