In vara anului 1940, maresalul Phillipe Pétain era pentru multi francezi un personaj providential, singurul care ar fi putut salva tara de la dezastru. Cooptat in cabinetul de la Paris alaturi de generalul Weygand si de tanarul general de brigada de Gaulle, el a incercat sa puna la punct un plan de aparare contra Germaniei naziste.
Cand trupele conduse de Weygand au fost zdrobite de germani, presedintele Albert Lebrun l-a numit premier pe Pétain. Pe 22 iunie, acesta a semnat armistitiul cu Germania nazista, prin care accepta ca Reich-ul sa preia controlul asupra nordului si vestului Frantei, a coastei atlantice, inclusiv asupra Capitalei. Guvernului francez ii revenea controlul asupra a aproximativ doua cincimi din teritoriul Frantei metropolitane.
Capitala de jure a ramas Parisul, in vreme ce capitala administrativa a devenit orasul Vichy. Parlamentul francez s-a reunit pe 10 iulie pentru a ratifica armistitiul. In aceeasi sedinta, Pétain a primit dreptul de a promulga o noua constitutie, care ducea la incheierea perioadei de existenta a celei de-a treia Republici Franceze. A doua zi, numit premier, el a impus o noua Constitutie, mult mai scurta si mai severa decat cea veche, instaurand o noua capitala a Frantei, un nou drapel si un nou imn national.
Totodata, Pétain si-a asumat puteri dictatoriale, ca „Sef al statului” si a pus bazele unui regim autoritarist. Deviza nationala „Liberté, égalité, fraternité” a fost inlocuita cu una noua: „Travail, famille, patrie” (Munca, familie, patrie). Pétain a acceptat crearea unei forte armate colaborationiste „Milice française”, pusa sub comanda maiorului SS Joseph Darnand. Aceasta forta pronazista a desfasurat impreuna cu fortele germane o campanie de represiune indreptata impotriva Rezistentei.
Dupa incheierea razboiului, in 1945, maresalul a fost judecat pentru colaborationism si, fiind gasit vinovat, a fost condamnat la moarte prin impuscare. De Gaulle i-a comutat sentinta in inchisoare pe viata, Pétain murind in inchisoarea de pe insula d’Yeu din Oceanul Atlantic in 1951, complet senil.
GABRIEL TUDOR
Comentarii