Jean-Paul Marat a fost un medic si editor care, odata cu declansarea Revolutiei Franceze in 1789, si-a folosit ziarul L’Ami du Peuple („Prietenul poporului”) spre a-si exprima sprijinul pentru cele mai radicale si democratice masuri. In 1792 el s-a alaturat Conventiei Nationale, adunarea care a guvernat Franta dupa rasturnarea monarhiei (10 august 1792).
Montagnarzii erau strans asociati cu Clubul Iacobin din Paris si erau in favoarea acordarii de mai multa putere politica claselor mai sarace – de unde si denumirea lor ulterioara de iacobini. Girondinii, pe de alta parte, erau reprezentantii clasei de mijloc provinciale, educate, din Franta si se pronuntau in favoarea unei republici burgheze.
Marat a fost unul dintre cei mai proeminenti membri ai Conventiei, iar atacurile asupra sa din partea factiunii girondine au facut din el un simbol al iacobinilor.
In 1792, girondinii au promovat un razboi impotriva coalitiei europene antirevolutionare (formata din Austria, Prusia si Marea Britanie) si au fost considerati vinovati de primele infrangeri suferite de Franta in acest conflict, in 1793.
Multi dintre liderii girondini au fugit in Normandia, la Caen, unde Charlotte Corday, o tanara de origine nobila, participa adesea la reuniuni politice. Ea a fost inspirata sa mearga la Paris spre a actiona pentru cauza girondinilor.
Sub pretextul ca poate furniza informatii despre disidentii girondini din Normandia, Corday a fost admisa sa discute cu Marat pe 13 iulie 1793. L-a gasit scriind, in timp ce facea o baie medicinala pentru boala de piele de care suferea.
Corday a scos un cutit de sub rochie si l-a injunghiat mortal in piept pe liderul iacobin. A fost arestata pe loc, iar in cateva zile a fost judecata si condamnata de Tribunalul Revolutionar.
A fost ghilotinata pe 17 iulie 1793. Asasinarea lui Marat in momentul in care iacobinii triumfau asupra girondinilor l-a transformat peste noapte intr-un martir al cauzei poporului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii