Robert Guiscard a fost fara indoiala cel mai remarcabil dintre aventurierii normanzi care au cucerit, la mijlocul Evului Mediu, sudul Italiei. In primii ani petrecuti in Italia, din cauza neintelegerilor cu fratii sai vitregi, care nu voiau sa-l faca partas la conducerea domeniilor lor, in ciuda sfaturilor date de tatal lor, Tancred de Hauteville, conte de Apuglia, Robert s-a vazut nevoit sa duca un trai de brigand: ataca avanposturile bizantine, jefuia manastirile si prada calatorii intalniti pe cale. Dar, dupa casatoria cu Aubree, fiica unui nobil normand din Benevento, el a renuntat la acest mod de viata. Dupa asasinarea fratelui sau, Drogo, domeniile familiei au fost mostenite de Humphrey, iar Robert a intrat in serviciul acestuia.
In 1057, cand si Humphrey a murit, Robert a devenit conte de Apuglia. Profitand de criza dinastica din Imperiul Bizantin, provocata de uzurpatorul Alexis, care-l rasturnase de la putere pe imparatul legitim, Mihail VII, Guiscard a traversat Adriatica, in mai 1081, in fruntea a 16.000 de oameni. In octombrie, flota normanda a fost zdrobita de cea venetiana, aliata cu Bizantul. Pentru a da de inteles trupelor sale, demoralizate de infrangere, ca nu este cale de intoarcere, Robert Guiscard a poruncit ca vasele ramase sa fie incendiate. Apoi si-a condus trupele in lupta, din prima linie, batandu-se cu multa vitejie. Astfel, a reusit sa invinga trupele lui Alexis, la Dyrrhachium si la inceputul anului urmator, normanzii ocupau insula Corfu si apoi cetatea Durazzo, pe coasta dalmatica.
Revenit in Italia, unde baronii sai se rasculasera, Guiscard a inabusit rebeliunea si s-a indreptat spre Roma, eliberandu-l pe papa Grigore VII, victima imparatului german Henric IV, dar pradand cumplit Cetatea Eterna. Spre sfarsitul vietii, Robert a reusit sa recucereasca Corfu si Kephalonia, ocupate de bizantini, dar a fost cuprins de o boala misterioasa, manifestata prin febra foarte mare si a murit dupa cateva zile, pe 15 iulie 1085, la varsta de 70 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii