Acest mare comandant militar britanic al secolului XX s-a nascut la Kennington, fiind al patrulea din cei noua copii ai reverendului anglican de origine irlandeza Henry Montgomery. Fire zburdalnica, Bernard Law Montgomery a fost ceea ce se poate numi „oaia neagra a familiei”, motiv pentru care mama sa, o fire aspra, îl pedepsea adesea.
Atras de viata cazona, baiatul s-a înscris mai întâi la scoala St. Paul, apoi la Academia Militara Regala Sandhurst, de unde era cât pe ce sa fie exclus, din cauza unei glume proaste. Prima lui unitate a fost regimentul regal Warwickshire, dislocat în India, unde a servit din 1908 în 1913. La izbucnirea Primului Razboi Mondial, în 1914, Montgomery este transferat în Franta, unde va fi grav ranit la Bailleul, pe 13 octombrie. Dupa ce se va restabili, va fi trimis din nou pe front, acoperindu-se de glorie la Somme, Arras si Passchendaele si primind, la finele conflictului, gradul de locotenent-colonel.
Între cele doua razboaie mondiale, primeste diverse însarcinari de care se va achita cu succes, astfel încât, la debutul celei de-a doua mari conflagratii a secolului trecut va primi comanda Corpului II de armata britanic. În iulie 1940 este numit general, devenind în aprilie anul urmator, comandant al Corpului XII de armata. Adevarata masura a geniului sau si-o va da „Monty”, asa cum îl numeau soldatii – care-l divinizau – în Africa de Nord, unde, dupa lupte crâncene, va reusi sa-l înfrânga pe redutabilul sau oponent, maresalul german Erwin Rommel.
Neîntelegerile sale cu aliatii americani se vor manifesta pregnant înca din timpul invaziei Siciliei, certurile cu generalii americani Patton si Bradley devenind de notorietate si continuând în timpul debarcarii în Normandia. Dupa razboi, Montgomery a fost înnobilat de regele Angliei, primind titlul de viconte de Alamein. Va duce o batrânete linistita, decedând, la aproape 90 de ani, în 1976, înconjurat de familie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii