Primul suveran al Casei de Habsburg care a acces la tronul Sfantului Imperiu Roman (entitate statala multi-etnica din centrul Europei, care a existat intre 952 si 1806) a fost Frederick al III-lea, nascut la 21 septembrie 1415.
Frederick a venit pe lume in (pe atunci) Principatul Tirol, apartinand Sfantului Imperiu Roman, la Innsbruck. A fost primul fiu al lui Ernest cel de Fier (ramura Leopold a dinastiei Habsburg) si al ducesei poloneze Cymburgis de Masovia. Tatal sau controla mai multe teritorii din Austria, iar succesiunea la functiile inalte din principate si ducate era complicata de luptele dintre rubedeniile diferitelor familii nobiliare cu pretentii). De altfel, Frederick
si-a descoperit competitori la conducerea Tirolului chiar in familie, in fratele mai mic, Albert.
In urma unor delicate si indelungate lupte intestine, Frede-rick devine totusi candidat imperial la alegeri. Din increngatura stufoasa de detalii cu privire la lupta pentru prioritati si merite ereditare, retinem ca Frederick a devenit regent al Ducatului de Austria, in 1439, iar in anul urmator este ales de catre printii electori drept rege al Germaniei. In urma unor dezbateri legislative si intelegeri privind tronul imperiului, Frederick al III-lea devine imparat al Sfantului Imperiu Roman, la 19 martie 1452 si va domni pana la 19 august 1493.
In anul incoronarii, mireasa aleasa pentru Frederick a fost infanta Eleanor, fiica regelui Eduard al Portugaliei. 104 zile a calatorit cu caleasca pentru a o lua de la Livorno (Italia).
Din punct de vedere al temperamentului si atitudinii in politica externa, Frederick al III-lea a fost poreclit „Pacifistul”. Dar papa Pius al II-lea l-a caracterizat ca pe un „om care vrea sa cucereasca lumea stand pe scaun”. Pe plan intern, el a trebuit sa faca fata uneltirilor fratelui Albert si ale unor verisori, care-l voiau indepartat. Frederick a avut cinci copii, primul baiat fiind Maximilian, succesorul sau la tron. Acesta l-a ajutat la conducerea imperiului in ultimii zece ani de viata. In schimb, fiicele sale i-au produs neajunsuri, intrucat s-au maritat impotriva vointei parintesti cu „dusmani politici”.
A murit la 77 de ani (1493), dupa amputarea unui picior. A fost inmormantat la catedrala Sfantul Stefan din Viena.
PAUL IOAN
Comentarii