Asediul orasului Tripolitsa s-a petrecut in cursul primelor etape ale Razboiului grec de independenta. In conditiile in care grecii se rasculau in toata tara, fortele otomane au cautat sa intareasca Tripolitsa, centrul administrativ al Peloponezului. Aici se aflau 12.000 de soldati turci si albanezi, dar si zeci de mii de civili musulmani si evrei, refugiati in oras pentru a scapa de furia revolutionarilor greci.
Dupa ce fortele grecesti au dobandit controlul asupra sudului si centrului Greciei, liderul lor, generalul Kolokotronis, s-a indreptat catre Tripolitsa, ultimul centru al rezistentei otomane in regiune. In primele luni de asediu, trupele grecesti au fost frecvent luate prin surprindere de raidurile cavaleriei turcesti, iesite din oras pentru a cauta provizii pentru asediati in satele din jur.
Raidurile au incetat dupa ce, in ambuscada de la Trench, garnizoana otomana a pierdut o parte semnificativa a cavaleriei. Macinata de foame si sete, garnizoana otomana din Tripolitsa a rezistat eroic, pana cand, pe 23 septembrie, grecii au lansat un asalt general, cucerind orasul.
A urmat unul dintre cele mai groaznice maceluri din istorie – se estimeaza ca revolutionarii greci ar fi ucis fara discernamant aproape 15.000 de civili, copii, femei si barbati, turci sau evrei.
Depasit de evenimente, generalul Kolokotronis nu si-a putut opri soldatii din a se deda la cele mai cumplite torturi si crime abominabile, marturia lui despre masacrul comis fiind zguduitoare. Abia dupa trei zile, el a putut potoli furia grecilor, care pretindeau ca se razbunasera astfel pentru masacrele similare comise in trecut de ocupantii otomani asupra populatiei civile.
In alta ordine de idei, cucerirea Tripolitsei a insemnat insa un puternic imbold moral pentru armata revolutionara greaca, deschizand drumul spre infrangerea definitiva a cuceritorilor otomani si proclamarea independentei tarii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii