Unanim considerat cel mai mare poet rus si fondator al literaturii ruse moderne, Puskin a fost un autor total, scriind poezie, teatru si proza si a exercitat o imensa influenta asupra scriitorilor rusi de dupa el. Venit pe lume in familia unui nobil, cu radacini foarte adanci, coborand pana in secolul al XII – lea, Puskin s-a nascut la Moscova si a fost inscris, intre 1811 si 1817 la scoala infiintata la Tarskoe Selo. La doar 15 ani publica primul sau poem, iar in 1820 scrie poemul care-i va aduce o celebritate instantanee, Ruslan si Ludmila. Popularitatea deosebita si pozitia revolutionara, exprimata fatis, il fac sa devina extrem de incomod pentru autoritatile tariste, mai ales dupa ce, sub influenta revolutiilor de la cumpana veacurilor XVIII-XIX, scrie Oda Libertatii.
Spre a evita deportarea in Siberia, se muta la Chisinau, locuind aici pana in 1823. Dupa o calatorie estivala in Caucaz si Crimeea, scrie Prizonierul din Caucaz si Fantana din Bahcisarai. Va fi totusi exilat in nordul Rusiei, intre 1824-1826 si, cu mare greutate, obtine iertarea tarului Nicolae I. Implicat in revolta decembristilor, ii este impus domiciliul fortat si i se interzice sa mai publice. Dupa casatoria cu Natalia Goncearova, incepe sa frecventeze cercurile din inalta societate ruseasca, devenind un apropiat al curtii.
In 1837, inglodat in datorii si furios pe presupusa relatie amoroasa dintre sotia lui si aventurierul francez d’Anthes il provoaca pe acesta la duel. Ambii rivali sunt raniti, dar Puskin moare in urma ranilor primite, pe 29 ianuarie 1837. Temandu-se de o rebeliune, autoritatile tariste, care nu fusesera, se pare, straine de provocarile lui d’Anthes, dispun ca funeraliile sa se desfasoare in secret, cu participarea a foarte putini prieteni ai marelui poet.
GABRIEL TUDOR
Comentarii