Conte de Sodermore, membru al Consiliului Privat si Lord Cancelar al Suediei din 1612 pâna la moartea sa, în 1654, Axel Oxenstierna a fost, fara îndoiala, cel mai remarcabil politician scandinav al secolului XVII. Sfatuitor apropiat al regelui Gustav Adolf si apoi al reginei Cristina, Oxenstierna a fost considerat pe buna dreptate un „Richeliu suedez”, veritabila eminenta cenusie pusa în slujba absolutismului regal.
De numele sau se leaga ascensiunea Suediei ca mare putere europeana, dupa Razboiul de 30 de ani si punerea bazelor administratiei guvernamentale centrale a tarii sale. Nascut într-o familie înstarita la Fano, pe 16 iunie 1583, ela primit o educatie aleasa la universitatile din Rostock, Jena si Wittenberg, la revenirea în Suedia primind importanta functie de kammarjunker al regelui Carol IX.
Dupa succesele misiunilor diplomatice încredintate de suveran, devine cel mai apropiat sfetnic al acestuia si, la moartea luI Carol va face parte din consiliul regent al nevârstnicului Gustav Adolf. Numirea în functia de Lord Cancelar îl transforma în adevaratul stapân al Suediei, misiune de care se va achita ireprosabil. Razboiul de 30 de ani va reprezenta marele sau triumf fiindca, desi nu a condus personal nici o batalie, calitatile diplomatice ale lui Oxenstierna au zadarnicit toate eforturile spaniolilor de a transa situatia în favoarea lor.
Abia dupa batalia de la Lutzen, unde Gustav Adolf si-a pierdut viata, abilitatea de strateg a contelui va iesi la iveala cu adevarat. El i-a reorganizat pe protestantii din Germania si a întarit autoritatea guvernului suedez, determinându-l pe Richeliu însusi sa-l numeasca „un izvor nesecat de sfaturi pricepute”. Desi s-a opus dorintei reginei Cristina de a abdica, Oxenstierna l-a sprijinit totusi pe urmasul acesteia la tron, Carol Gustav, care i-a aratat o deosebita consideratie pâna la moarte, batrânul cancelar decedând la 71 de ani, pe 28 august 1654.
GABRIEL TUDOR
Comentarii