Sub conducerea liderului berber Tariq ibn Ziyad, o armata araba de circa 7000 de oameni a traversat stramtoarea Gibraltar (care de altfel poarta numele acestei capetenii – Gibr al Tariq – „stanca lui Tariq”), actionand din porunca lui Al-Walid I, califul Umaiad. Din pacate, nu se cunosc prea multe date referitoare la acest comandant militar priceput si, desi majoritatea surselor sustin ca ar fi fost berber, unii istorici sugereaza o origine persana in vreme ce unii considera ca el ar fi fost vizigot – Taric ar putea insemna „fiul lui Tar”. Cert este ca, odata debarcat pe tarmurile peninsulei Iberice, Tariq a facut cunoscuta dorinta lui de a crea aici un stat musulman pe care sa-l conduca personal.
Printr-un gest intalnit adesea la cuceritori: el si-a ars corabiile, dand de inteles soldatilor ca nu exista cale de intoarcere in Africa. Invadand pamanturile vizigotilor, armatele musulmane s-au confruntat cu acestia in mai multe lupte indecise, pana cand, in vara anului 711, au castigat o victorie decisiva impotriva regelui vizigot Roderic, la Guadalete, pe 19 iulie acel an. Suveranul vizigot a fost ucis in lupta iar Tariq a fost numit guvernator al Spaniei. Armata araba se desparte in doua corpuri, unul condus de Tariq cucerind Toledo, un altul, in frunte cu Mugit al-Rumi ocupand Cordoba.
In 721, guvernatorul Africii de Nord, Musa ibn Nusayr il va urma pe Tariq, debarcand in Spania cu o armata de 18.000 soldati si cucerind Sevilla si Granada. Pana in 715, practic toata jumatatea sudica a peninsulei Iberice se va afla in mainile musulmanilor, care in anii ce vor veni vor continua invazia spre Pirinei. Abia in 721, in lupta de la Toulouse armatele francilor, conduse de ducele Odo de Aquitania, vor reusi sa-i invinga pe arabi, stopand pentru moment patrunderea acestora spre inima Europei, pentru ca in 732 Carol Martel sa le dea lovitura de gratie, la Poitiers.
GABRIEL TUDOR
Comentarii