Nascut în ianuarie 1894, Boris al III-lea (Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver), a fost tarul Regatului Bulgariei din 1918 pâna la moartea sa, în 1943. Fiind fiul cel mare al regelui Ferdinand I, Boris a preluat tronul la abdicarea tatalui sau, în urma înfrângerii Bulgariei în Primul Razboi Mondial.
În temeiul Tratatului de la Neuilly din 1919, Bulgaria a fost obligata sa cedeze diverse teritorii, sa plateasca despagubiri de razboi paralizante si sa reduca considerabil dimensiunea armatei sale.
În acelasi an, Aleksandar Stamboliski, din partea Uniunii Nationale Agrare Bulgare, a devenit prim-ministru. Dupa ce Stamboliski a fost rasturnat printr-o lovitura de stat în 1923, Boris a recunoscut noul guvern al lui Aleksandar Tsankov, care a reprimat dur Partidul Comunist Bulgar si a condus natiunea într-un scurt razboi de frontiera cu Grecia.
Tsankov a fost înlaturat de la putere în 1926 si au urmat o serie de prim-ministri pâna în 1934, când miscarea fascista Zveno a organizat o lovitura de stat si a scos în afara legii toate partidele politice.
Boris s-a opus guvernului Zveno si l-a rasturnat în 1935, instalându-l în cele din urma pe Georgi Kioseivanov ca prim-ministru. Pentru restul domniei sale, Boris a guvernat ca un monarh absolut de facto, prim-ministrii sai supunându-se în mare masura vointei sale.
Dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria a ramas initial neutra. În 1940, simpatizantul nazist Bogdan Filov l-a înlocuit pe Kioseivanov în functia de prim-ministru, devenind ultimul premier care a servit sub conducerea lui Boris.
În septembrie 1940, cu sprijinul Germaniei naziste, Bulgaria a primit regiunea Dobrogea de Sud de la România, ca parte a Tratatului de la Craiova. În martie 1941, Bulgaria s-a alaturat Axei si a permis trupelor germane sa foloseasca Bulgaria ca baza de unde sa invadeze Iugoslavia si Grecia.
În 1942, Zveno, Uniunea Nationala Agrara, Partidul Comunist Bulgar si alte grupuri de extrema stânga s-au unit pentru a forma o miscare de rezistenta cunoscuta sub numele de Frontul Patriei, care a reusit sa rastoarne guvernul în 1944.
În august 1943, la scurt timp dupa întoarcerea dintr-o vizita în Germania, Boris a murit pe neasteptate, la vârsta de 49 de ani. Fiul sau în vârsta de 6 ani, Simeon al II-lea, i-a urmat la tron.
GABRIEL TUDOR
Comentarii