In dupa-amiaza zilei de 30 august, Vladimir Ilici Lenin vorbise la o reuniune muncitoreasca, intr-o fabrica din Moscova. Iesind din incinta cladirii, liderul comunist s-a indreptat spre masina care-l astepta, când s-a auzit strigat de o femeie. In clipa in care s-a intors spre ea, femeia a scos un revolver si a tras in el.
Primul glont a trecut pe lânga Lenin, al doilea l-a lovit in umarul stâng, al treilea in maxilar. Aproape inconstienta, victima a cerut sa fie dusa in apartamentul sau de la Kremlin, refuzând sa fie transportata la un spital, de teama unor noi tentative de asasinat. Ca atare, au fost adusi chirurgii la Kremlin, dar tentativa lor de a extrage gloantele s-a soldat cu un esec, astfel incât a fost nevoie de o interventie chirurgicala la un spital din Moscova, interventie desfasurata in conditii de securitate deosebite.
In ciuda severitatii ranilor, conducatorul sovietic a supravietuit atentatului, desi se crede ca ranile au dus la agravarea ulterioara a starii lui de sanatate si la atacurile cerebrale ce aveau sa-l rapuna. Arestata imediat, femeia care incercase sa-l ucida pe Lenin a declarat ca se numeste Fania Kaplan si ca recursese la acest gen pentru ca, desi comunista convinsa, simtise ca Vladimir Ilici tradase idealurile Revolutiei si incheiase o pace rusinoasa cu Germania.
La o investigatie mai atenta, s-a dovedit ca femeia, de origine iudaica, era o veche revolutionara, fiind condamnata la inchisoare pe viata de regimul tarist, pentru „terorism”. In martie 1917, ea a fost eliberata de guvernul reformator al lui Kerensky si a participat activ la eforturile revolutionarilor de a instaura puterea Sovietelor. In ciuda interogatoriilor brutale la care a fost supusa in beciurile CEKA, Fania – sau Dora, dupa unele surse – Kaplan n-a incetat sa afirme ca organizase singura atentatul.
Ea a fost executata pe 3 septembrie 1918, dar tentativa de asasinat va genera o „teroare in masa”, careia ii vor cadea victime mii de „indezirabili”, nu doar sustinatori ai tarismului sau „socialisti de dreapta”, ci si bolsevici.
GABRIEL TUDOR
Comentarii