Dupa o scurta, dar glorioasa domnie, regele Henric al V-lea s-a sfarsit din viata in august 1422, la Chateau de Vincennes, in Franta. Opinia comuna este ca suveranul s-ar fi imbolnavit de dizenterie in perioada imediat urmatoare asediului de la Meaux, care s-a incheiat la 9 mai 1422.
Cu toate acestea, medicii afirma ca simptomele si gravitatea dizenteriei se releva destul de repede, iar regele a parut sa fi fost sanatos in saptamanile care au urmat asediului. La vremea respectiva, printre cauzele speculative ale bolii sale s-au numarat si variola, erizipelul si chiar lepra. Dar nu exista nicio indoiala ca a contractat o boala grava intre mai si iunie.
Recuperandu-se la castelul de la Vincennes, la sfarsitul lunii iunie se pare ca era suficient de intremat pentru a-si conduce fortele cu intentia de a ataca armata franceza la Cosne-sur-Loire.
La inceput, el a calarit in armura completa, probabil pe o caldura torida, deoarece vara anului 1422 a fost exrem de calduroasa, dar a fost cuprins brusc de o febra debilitanta, probabil o insolatie sau o recidiva a bolii sale anterioare. Oricare ar fi fost cauza, nu si-a mai revenit din acest ultim episod de boala.
Timp de cateva saptamani a fost transportat pe o targa si a decis sa se intoarca la Paris. De aici a fost dus, in jurul datei de 10 august, la Vincennes, unde a murit cateva saptamani mai tarziu. Avea 35 de ani si domnise timp de noua ani.
Cu putin timp inainte de moarte, Henric al V-lea l-a numit pe fratele sau, John, Duce de Bedford, regent al Frantei in numele fiului sau, Henric al VI-lea al Angliei, pe atunci in varsta de doar cateva luni.
Camaradul de arme al lui Henric si lordul intendent al acestuia, John Sutton, primul baron Dudley, a adus trupul lui Henric in Anglia si a purtat steagul regal la inmormantarea sa. Henric al V-lea a fost inmormantat in Westminster Abbey pe 7 noiembrie 1422.
GABRIEL TUDOR
Comentarii