Nascut la Palatul Edirne pe 6 februarie 1664, Mustafa al II-lea a fost fiul sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687) si al sultanei Gülnus, numita initial Evmania, care era de origine greaca.
Dupa esecul celui de-al doilea asediu al Vienei (1683), Liga Sfânta crestina cucerise mari parti din teritoriul Imperiului Otoman în Europa. Armatele habsburgice au ajuns pâna la Nië, în Serbia, înainte de a fi împinse înapoi peste Dunare în 1690. Sultanul Mustafa al II-lea era hotarât sa recucereasca teritoriile pierdute din Ungaria si, prin urmare, si-a comandat personal armatele.
Mai întâi, Marina otomana a recucerit insula Chios dupa ce a învins flota venetiana. În iunie 1695, Mustafa al II-lea a parasit Edirne pentru prima sa campanie militara terestra împotriva Imperiului Habsburgic.
În septembrie 1695, orasul Lipova a fost capturat. La 18 septembrie 1695, marina venetiana a fost din nou înfrânta, la Zeytinburnu, iar câteva zile mai târziu, armata habsburgica a fost înfrânta în batalia de la Lugoj.
În august 1696, trupele otomane au învins armata habsburgica în batalia de la Ulas si în batalia de la Cenei. Dupa aceste victorii, trupele otomane au capturat Timisoara, iar Koca Cafer Pasa a fost numit protector al Belgradului. În iunie 1697, Mustafa al II-lea a parasit capitala pentru a treia sa campanie militara împotriva Imperiului Habsburgic.
Ulterior, în 1699, otomanii au semnat cu Liga Sfânta, Tratatul de la Karlowitz, care consfintea pierderea Ungariei. La sfârsitul domniei sale, Mustafa al II-lea a încercat sa redea puterea sultanatului. Stratagema a esuat, iar trupele nemultumite s-au rasculat (eveniment numit de istorici „revolta de la Edirne”). Mustafa a fost detronat pe 22 august 1703.
Dupa întoarcerea noului sultan la Istanbul, Mustafa si printii sai au fost adusi la Istanbul în Palatul Topkapi si au fost închisi în Kafes – custi (de fapt palate opulente, dar total izolate de exterior). Mustafa a supravietuit doar patru luni în aceasta colivie aurita si a murit fie de tristete, fie dintr-o cauza necunoscuta, la 29 decembrie 1703.
GABRIEL TUDOR
Comentarii