Printul Albert Edward s-a nascut la palatul Buckingham, pe 9 noiembrie 1841, fiind primul fiu si al doilea copil al reginei Victoria si al printului consort Albert. Numit de familie „Bertie”, el a fost proclamat print de Walles pe 8 decembrie 1841 si botezat pe 25 ianuarie 1842 la capela St George de la Windsor.
Incepand cu varsta de sapte ani, a fost supus unui regim educativ aspru, fata de care s-a razvratit adesea si care probabil a influentat profund ostilitatea sa fata de reguli si autoritate, manifestata la varsta adulta. Printul ar fi dorit sa urmeze o cariera in armata, dar aceasta optiune i-a fost refuzata – era mostenitorul tronului si prin urmare nu trebuia expus niciunui risc.
Dupa ce a absolvit colegiul Oxford, a efectuat o lunga calatorie prin Canada, urmata de o vizita in Statele Unite, Edward fiind primul suveran britanic care a traversat Atlanticul. Pe 24 septembrie 1861 si-a cunoscut viitoarea sotie, printesa daneza Alexandra, in Germania.
Un an mai tarziu, a cerut-o in casatorie, iar pe 10 martie 1863 cei doi si-au unit destinele la Windsor. Cuplul va avea cinci copii: printul Albert Victor, printul George (ulterior regele George al V-lea), printesa Louise, printesa Victoria si printesa Maud. In timpul domniei mamei sale, Edward a indeplinit diverse functii oficiale, dar a fost tinut departe de deciziile importante – abia in 1898 a devenit adjunctul reginei, desi aceasta a fost pana la sfarsitul vietii sceptica in privinta capacitatii de a domni a fiului ei, din cauza caracterului indoielnic si a apetitului sexual de-a dreptul deviant manifestate de el.
Edward a devenit regele Eduard al VII-lea pe 22 ianuarie 1901, dupa moartea mamei sale. Suveran luminat, cunoscator al mai multor limbi straine, a iubit pacea si a incheiat alianta durabila cu Franta („Antanta”).
De asemenea, a modernizat serviciile medicale si flota comerciala si militara a Marii Britanii, fiind un impatimit reformator. A murit la 6 mai 1910, la varsta de 68 de ani, la funeraliile sale asistand un sfert de milion de britanici, care l-au plans sincer pe acest suveran indragit.
GABRIEL TUDOR
Comentarii