Dirijabilul purtand numele fostului lider german Paul von Hindenburg, a plecat in seara zilei de 3 mai 1937 din Frankfurt spre Statele Unite, in prima dintre cele zece calatorii transatlantice programate sa se desfasoare in urmatoarele luni. Cu exceptia unor vanturi puternice, care au incetinit traversarea Atlanticului, zborul a fost lipsit de evenimente.
Aeronava avea la bord 35 de pasageri si 61 membri ai echipajului, insa pentru zborul de intoarcere toate locurile fusesera ocupate, de catre americani bogati care doreau sa fie prezenti la ceremoniile de incoronare a regelui George VI, de la Londra. Dar, pe cand incerca sa aterizeze la Lakenhurst, New Jersey, pe 6 mai, dirijabilul a luat brusc foc, fiind complet mistuit de flacari, la o altitudine de circa 60 metri. Carena a fost distrusa in cateva secunde si 13 pasageri, 21 de membri ai echipajului si unul dintre civilii aflati in multimea care astepta aterizarea la sol si-au pierdut viata.
Desi la data accidentului ipoteza cel mai des vehiculata a vizat un sabotaj, analiza efectuata in anii 80 de catre NASA a sugerat ca un fulger ar fi provocat tragedia, in circumstantele deosebite ale aterizarii. Astfel, pregatindu-se sa aterizeze, capitanul a ordonat expulzarea hidrogenului din nacela. Amestecul de hidrogen cu oxigen atmosferic a devenit combustibilul perfect, care s-a aprins imediat atunci cand un fulger a lovit, in apropierea dirijabilului.
Nu au lipsit nici ipotezele legate de defectarea unui motor al aparatului, defectare care ar fi generat o jerba de scantei, ce au incendiat rapid panza de bumbac din acea parte a dirijabilului. S-a mai emis si ipoteza unei scurgeri accidentale de gaz, dupa ce o pompa de combustibil de la bord se defectase, cu o zi in urma, si fusese reparata „de mantuiala”. In ultimii ani, specialisti in aeronautica au relevat ca n-ar fi fost exclusa o uzura a scheletului de metal al aparatului, supus la numeroase socuri, in timpul zborurilor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii