Personaj carismatic al epocii sale, un veritabil „Che Guevara al secolului XVIII”, cum l-au numit, nu fara temei, istoricii, Marie Joseph Paul Yves Roch Gilbert de Lafayette a fost un aristocrat francez renumit pentru vitejia sa, dovedita in numeroase rânduri pe câmpul de lupta, dar si pentru norocul care l-a ajutat sa supravietuiasca unora dintre cele mai tulburi perioade din istoria Frantei.
Dupa ce se acoperise de glorie comandând corpul expeditionar francez, in timpul revolutiei americane, Lafayette a fost declarat cetatean onorific al Statelor Unite, titlu care nu a mai fost acordat decât altor cinci personalitati. Revenit din America, el a inteles imediat ca epoca tiraniilor absolutiste a apus si a trecut de partea revolutionarilor, renuntând in public, in sedinta Adunarii Nationale din 1 iunie 1790, la titlul de marchiz. Devenit comandant al Garzii Nationale, a fost acuzat de Marat pentru „masacrul de pe Champs de Mars”, fiind la un pas de a fi arestat. Lafayette a fugit din Franta si a fost arestat de austrieci, petrecând cinci ani in diverse inchisori din Austria si Prusia.
Desi eliberat in 1797, lui nu i-a fost permisa intoarcerea in Franta, timp de mai multi ani, de catre Napoleon. In cele din urma, Bonaparte a fost induplecat de sotia lui Lafayette sa permita revenirea acestuia, dar fostul marchiz va vota impotriva acordarii consulatului pe viata „monstrului corsican” si s-a opus ulterior ascensiunii pe tron a lui Napoleon. Revenit in centrul vietii politice in timpul primei restauratii, a jucat un rol de seama si in cursul „celor 100 de zile”.
Din 1818 in 1824 a fost deputat de Sarthe, manifestându-se ca un liberal convins si facându-se chiar portavocea ideilor carbonare – asociatie secreta al carei membru se pare ca a fost. Intre iulie 1824 si septembrie 1825 s-a reintors in America, unde a fost primit in triumf, mai multe orase primind denumirea Fayetteville. Evenimentele din 1830 l-au gasit pe acest vesnic revolutionar tot in functia de sef al Garzii Nationale. Ultimul discurs tinut in Parlamentul francez, in 1834, cu doar câteva zile inainte de moarte, in favoarea revolutionarilor polonezi ce luptau impotriva tiraniei tariste si pe care ii gazduia in castelul sau de la La Grange.
GABRIEL TUDOR
Comentarii