Alain Delon      Singuratatea samuraiului de cursa lunga   &nbs

          
          CONFESIUNI Pentru mine e important ceea ce se întâmpla în sufletul oamenilor . Oamenii si stelele sunt facuti din atomi identici .

          
          CONFESIUNI Pentru mine e important ceea ce se întâmpla în sufletul oamenilor . Oamenii si stelele sunt facuti din atomi identici . Cinematograful este un batrân domn de peste 100 de ani, gata sa moara . Din punct de vedere profesional, sunt inatacabil . As vrea sa mor cu toate temele facute, însasi moartea sa-mi fie o reusita.
          
          Alain Delon, unul dintre „greii” cinematografiei franceze, nu mai apare de câtiva ani pe afisele destinate lansarii de noi filme. În urma cu trei ani, anunta ca pune punct carierei sale cinematografice. Idolul generatiei 60-70, prototipul luptatorului solitar, indiferent ca se afla de partea legii sau, cel mai adesea, în afara ei, a considerat ca si-a facut datoria fata de public, ca a oferit acestuia întreaga paleta a talentului si personalitatii lui artistice. Dar asta nu înseamna ca natura lui dinamica se simtea sleita de energie; la 65 de ani, câti are în prezent, continua sa fie un om de actiune si de afaceri, iar, pe de alta parte, ramâne atras de ipostaza de regizor si producator, al carei început dateaza înca de prin anii ’80. În rest, cu experienta de o viata si întelepciunea vârstei, priveste si îsi analizeaza trecutul, prezentul si viitorul si constata cât de mult seamana trairile sale profunde cu cele ale Samuraiului care i-a adus atâta glorie. Cum vede Alain Delon lumea, viata, propria sa existenta? Iata câteva dintre marturisirile sale:
          
          Rolul unui întelept
          
           Nu cred ca Dumnezeu alege cifrele rotunde pentru a pune capat omenirii, chiar daca inundatiile, cutremurele, uraganele par niste pedepse divine prevestitoare de rau. Pentru mine, mai important si mai grav este ceea ce se petrece în sufletul omului, aceasta nebunie, acest spirit de distructie, aceasta iresponsabilitate la care asistam cu totii. Si ma refer, de exmplu, la Kosovo, Cecenia, Africa…, la poluarea planetei, fie ca e vorba de mareele negre sau de efectul de sera, la distrugerea padurii amazoniene, adica a plamânului Terrei si asa mai departe. Cu alte cuvinte omul si nu Dumnezeu, deregleaza vechile mecanisme, punând în pericol existenta vietii pe Pamânt. o De câte ori vad arbori doborâti de furtuni la pamânt îmi amintesc cuvintele lui Romy Schneider: „ Când ma simt singura si trista, deceptionata sau abandonata, ma duc sa ma plimb în padure, printre copacii batrâni; ei nu m-au dezamagit niciodata”. o Oamenii si stelele sunt plamaditi din atomi identici. Daca am întelege cu totii acest lucru, am încerca sa traim împreuna ca niste fii ai stelelor. De ce aceasta nebunie a asasinatelor, nu trece zi fara o crima monstruoasa, sotia îsi ucide sotul, copiii parintii, doica sugarul pe care îl are în grija… Pâna unde va merge acest capitalism salbatic? De ce oamenii comunica din ce în ce mai putin între ei preferând sa se plimbe pe Internet ca printre nori, sa se închida într-un blockhaus mental?o Pentru mine, cel mai frumos lucru din lume este sa fiu împreuna cu familia mea, cu Rosalie, cu cei doi copii, cu câinii si Peewee, pasarea mea.
          
          Film si realitate
          
           Peewee este cel mai nou membru al familiei noastre. În urma cu un an si jumatate, Rosalie a gasit-o cu un picior rupt. A adus-o acasa, cu totii am îngrijit-o si s-a însanatosit. O tineam într-o colivie mare, în bucatarie. Dar, pâna la urma le-am spus copiilor ca trebuie sa-i redam libertatea. Ceea ce s-a întâmplat. Dar Peewee nu ne-a parasit. Din când în când se reîntorcea singura în colivie. La sfârsitul verii trecute însa, parea sa fi plecat pentru totdeauna. N-am mai vazut-o pâna în octombrie când, revenind acasa de la spital, unde mi s-a facut o operatie la umar, am fost întâmpinat de Peewee care mi s-a asezat… pe umar. De atunci, îmi împart momentele de singuratate cu ea. Peewee are pentru mine o extraordinara semnificatie.o În „Samuraiul”, personajul meu avea o pasare. Într-o noapte – turnarile înca nu se terminasera -, un incendiu de proportii a facut ravagii în studiourile lui Melville (regizorul filmului n.r.). Când am ajuns acolo, Jean-Pierre Melville privea neputincios cum focul îi mistuise studiourile si opera la care lucrase. În halat si papuci, dar cu nelipsita-i palarie pe cap bolborosea. A gasit totusi puterea sa articuleze trei cuvinte inteligibile: «Alain, pasarea noastra…». Venirea lui Peewee în viata mea îmi apare câteodata ca un semn, un discret semn cu ochiul pe care mi-l face din trecutul îndepartat Jean-Pierre…o Tatal meu îmi spunea: „Daca ai un prieten, macar unul singur de-a lungul întregii tale vieti, esti un om bogat”. Am câtiva prieteni foarte vechi. Dar adevarul e ca îmi place solitudinea. Nu e o virtute. E propria mea natura. Nimeni nu ma obliga sa fiu asa, de aceea sunt fericit.
          
          Sinuciderea si moartea
          
           Înainte de nasterea copiilor mei, ideea de sinucidere nu mi se parea total absurda. În fond ai dreptul sa faci ce vrei cu viata ta. Totusi, când am început sa înteleg mai bine sensul existentei, al omului cu tot ce-l înconjoara, am privit mai nuantat lucrurile. Poate ca atunci când n-ai nimic de dat si de primit, pentru ca esti cu adevarat foarte singur, ideea de sinucidere ti se pare o solutie. Dar, când ai copii… Dintr-un singur motiv as face-o: în cazul unei boli ireversibile, care degradeaza organismul si în plan fizic si psihic. Atunci n-as astepta finalul de la sine. În rest, sinuciderea m-ar face de râsul a cinci prosti si de plânsul copiilor mei. Imposibil!o Singurul lucru din lume de care nu te poti îndoi este moartea, stii sigur ca într-o zi va veni. Nu mi-e frica de ea, pentru ca ma gândesc la viata, la cei doi copii ai mei care sunt înca foarte mici, la faptul ca mai trebuie sa traiesc ca sa-i protejez, ca sa-i înarmez pentru propria lor existenta… As vrea sa mor cu temele facute, în patul meu, înconjurat de familie. Vreau o moarte reusita. Am pregatit totul în acest sens: am ales un loc pe proprietatea mea unde sa fiu înmormântat, de la primarie am obtinut aprobarile legale, am construit chiar o capela, am prevazut amenajarea unui drum public pentru cei ce vor dori sa vina sa se reculeaga la mormântul meu…
          
          Cinematograful, un învins
          
          Cinematograful este un batrân domn de peste 100 de ani, pe cale sa moara. Mileniul urmator va fi mileniul televiziunii. Mii de canale guvernate de sateliti. Un monstru care va trebui hranit prin cablu 365 de zile pe an. Deja filmele fabricate pentru micul ecran lasa tot mai putin loc filmelor de pe marele ecran. Am spus dintotdeauna ca în momentul în care cinematografia va înceta sa ma mai intereseze voi abandona. Dupa cum s-a si întâmplat. Totusi, daca unii cineasti pentru care am multa admiratie – Besson, Polanski, Spielberg… – mi-ar spune: „Domnule, as vrea ca viitorul meu film sa-l fac cu tine”, as studia ofertele lor. Dar, e limpede, de-aici încolo nu mai am nimic de dovedit în plus, mai ales ca am avut parte de tot ce-a existat mai frumos, mai exceptional în materie de roluri: am 15 clasici la activ, ce-ar mai fi de facut? Sa joc un rol într-un film al lui Kassovitz? În nici un caz. Prefer sa ramân în sublimul amintirilor.
          
          Actor si star
          
           40 de ani de meserie. Profesional sunt inatacabil. Fie ele la Moscova sau la Cairo, accept omagiile pentru ca sunt mândru de cariera mea. S-a încercat de-a lungul timpului sa se adauge imagini… oblice persoanei mele, nu actorului: „infatuat”, „prea frumos”, „destul de prost”, „megaloman”… Apoi oamenii au înteles ca din punct de vedere profesional nu aveau ce sa-mi reproseze. o Întotdeauna am dus viata pe care am vrut sa o duc. Sunt facut dintr-un anumit metal, sunt acelasi cu cel de dinainte de a face aceasta meserie, când aveam 16 ani, 20 de ani…o Sunt actor, nu comediant. Comediantul înseamna vocatie, dorinta. Pentru a deveni comediant, urmezi o scoala, înveti, faci stagii pe scena. Actorul în schimb se bazeaza doar pe natura, pe personalitatea sa si se pune în slujba cinematografiei. Burt Lancaster a venit din lumea circului, Lino Ventura din catch, Jean Gabin din music-hall, iar eu… de nicaieri. Printr-un concurs de împrejurari am devenit într-o buna zi actor. Cui datorez acest lucru? Familiei mele, genelor, inteligentei profesionale, cine stie? Dar, pentru mine cea mai minunata sansa este ca am ramas cel care am fost înainte de a deveni actor. Am facut aceasta meserie cu pasiune, cu iubire. Înainte de functie e omul si acest om care sunt eu n-a fost niciodata transformat de meserie.o Statutul de star nu e un privilegiu al actorului. Monzon, De Gaulle etc. au fost staruri fara sa fie actori. Statutul de star se construieste, dar nu tu, actorul, decizi acest lucru. Altii decid.