De cele mai multe ori, un road movie este un film de actiune, urmarind aventurile, adesea dramatice, unor oameni aflati in situatii limita si generand, prin urmare, o atmosfera de suspans. Dar, dupa cum a demonstrat Nae Caranfil, cu excelentul sau Asfalt Tango, se poate face un road movie si fara impuscaturi si batai. Tot in spiritul comediei amare a talentatului nostru regizor se inscrie si pelicula pe care, incepand cu aceasta saptamana, o puteti urmari pe marile ecrane romanesti, My Blueberry Nights.
Rasfatatul festivalului de la Cannes
Cunoscut in tara lui natala, China, ca un regizor exceptional, autor al unor pelicule devenite deja „de cult”, Wong Kar-wai se afla la primul sau film in limba engleza, dupa ce, cu cativa ani in urma a reusit sa cucereasca inimile occidentalilor realizand superba pooveste din In the Mood for Love si sa castige, in 1997, marele premiu la Cannes, pentru filmul Happy Together. Pe 16 mai 2007, My Blueberry Nights deschidea Festivalul International de Film de la Cannes, fiind ovationat la scena deschisa.
Din nefericire, ratiuni de ordin comercial i-au obligat pe producatori sa taie din pelicula prezentata in Franta, astfel ca versiunea pentru publicul larg are, in loc de 111 minute, doar 90, renuntandu-se la unele scene interesante dar pastrand intact firul epic. Fir care pare foarte simplu, caci actiunea s-ar putea rezuma in cateva fraze. Jeremy (Jude Law) este proprietarul unei cafenele din New York. Elizabeth (Norah Jones) afla de la el ca prietenul ei a cinat in cafenea cu alta femeie. Furioasa, femeia se decide sa-l paraseasca pe infidel si ii da cheile de la apartamentul acestuia lui Jeremy, cu mesajul ca nu vrea sa-l mai vada niciodata pe fostul prieten. In schimb, revine de cateva ori si se simte tot mai atrasa de Jeremy.
Calea cea mai lunga
Despartirea de fostul prieten o pune in situatia de a cauta, pentru o vreme, singuratatea, si de aceea nu are curaj sa innoade o relatie mai stransa cu Jeremy. Pentru a-si limpezi sentimentele si pentru a-si regasi sufletul pierdut si inima franta de o dragoste neimpartasita, ea pleaca incotro vede cu ochii. Peregrinarile sale prin America zilelor noastre o vor face sa fie martora unor drame familiale care o vor marca profund. Dandu-si seama ca nefericirea sa este minora fata de nefericirile altora, intarita de aceasta calatorie initiatica, fata revine in New York spre a-si reface viata, alaturi de omul care merita dragostea ei… Este, cu alte cuvinte, povestea unei femei care alege calea mai lunga si mai dificila, in locul celei mai scurte, pentru a fi aproape de barbatul pe care-l iubeste.
Degustand dragostea cu lingurita…
Inca de la inceput, cantareata Norah Jones a fost alegerea regizorului pentru acest rol, in ciuda faptului ca nu avea nici un fel de experienta in materie de cinematografie. Si, spun criticii, s-a achitat foarte bine de misiunea primita, cu atat mai mult cu cat a trebuit sa dea replica unor nume celebre, alaturi de Jude Law in film evoluand si Rachel Weisz sau Natalie Portman.
Mai mult, ea interpreteaza unele piese si pe de coloana sonora a filmului, inclusiv superba melodie „The Story”. Scenariul ii apartine unui veteran al policier – urilor din anii ’70-’80, Lawrence Block care, avand la dispozitie suficient timp, a putut crea o bijuterie artistica, dovedind certe veleitati de „romantic”. Pentru ca asta reprezinta filmul lui Kar-wai, o bijuterie, in egala masura dulce si amara.
Discutiile dintre Jeremy si Elizabeth sunt insotite de degustarea unor delicioase prajituri cu afine (de unde si titlul filmului) si am putea spune ca cei doi gusta dragostea lingurita cu lingurita… Unghiurile de filmare sunt neasteptate dar incitante: eroii sunt vazuti printre rotocoale de fum de tigara, prin geamul cafenelei sau prin cel al autobuzelor. Ca si in precedentele sale creatii, Kar-wai ne rasfata cu filmari in slow-motion si cu o paleta de culori vibranta – mai ales in scenele turnate noaptea – ca si cu cadrele luate de foarte aproape de personaje si cu accentul pus pe amintirile acestora despre iubiri pierdute.
GABRIEL TUDOR
Comentarii