CHINATOWN o legenda veche de 30 de ani

          Crima, sex, coruptie – în Orasul Îngerilor
          
          Hollywoodul e socat de carnagiul în care patru persoane au fost ucise cu bestialitate: sotia lui Roman Polanski, însarcinata în luna a opta, doi prieteni ai regizorului si un stilist al starurilor. În decembrie 1969, o prostituata apartinând sectei sataniste îi destainuie unei colege de celula cine este „capul” odioaselor crime orientate împotriva reprezentantilor de la Hollywood: Charles Manson.

          Crima, sex, coruptie – în Orasul Îngerilor
          
          Hollywoodul e socat de carnagiul în care patru persoane au fost ucise cu bestialitate: sotia lui Roman Polanski, însarcinata în luna a opta, doi prieteni ai regizorului si un stilist al starurilor. În decembrie 1969, o prostituata apartinând sectei sataniste îi destainuie unei colege de celula cine este „capul” odioaselor crime orientate împotriva reprezentantilor de la Hollywood: Charles Manson. Si totodata îi povesteste despre o lista cu viitoarele victime: celebritati printre care figura Elizabeth Taylor si Steve McQueen. Criminalul este trimis dupa gratii si condamnat la pedeapsa cu moartea. În asteptarea sentintei, acesta îsi tatueaza o cruce neagra pe frunte si se lauda ca este autorul a 35 de crime. Hollywoodul este cuprins de o paranoia generala. Vedetele se doteaza cu arme de aparare, câini de paza si „gorile” personale. Mai mult decât oricine, Roman Polanski este considerat tinta principala a posibililor agresori dornici de razbunare. De origine evreiasca, supravietuitor al ghetoului din Cracovia, orfan de razboi, deja autor al filmului „Rosemary’s Baby” („Copilul lui Rosemary”, 1968 – o poveste incriminatorie a adoratorilor lui Satan), are toate motivele sa se teama si chiar sa se întrebe daca nu cumva tocmai el a stârnit teribila furtuna.
          
          O noua viziune cinematografica
          
          Dupa cum era de asteptat, nevroza generala din Orasul Îngerilor îsi pune amprenta pe creatiile cinematografice. O noua rasa de producatori intra în scena, dispusi sa riste totul pentru a obtine bani si putere. Printre acestia se numara si tânarul pe-atunci Robert Evans, seducator de profesie, dar casatorit cu actrita Ali MacGrow. În timp ce tocmai se ocupa de „Nasul”, un scenariu la fel de „tare” avea sa i se prezinte pe masa de lucru. Se intitula „Chinatown”, desi nu era vorba nici de un oras chinezesc, nici de chinezi, nici de China. Era vorba despre un „dur” din Los Angeles care escroca orasul dupa bunul lui plac sub amenintarea ca poate oricând sa taie alimentarea cu apa. Privat de apa, Orasul Îngerilor ar fi redevenit un desert în cel mult doua luni. Scenaristul, Robert Towne, se inspirase dintr-o poveste reala, cea a lui William Mulholland, responsabil cu sistemul de irigatii din California anilor ’30.
          Robert Evans nu sta pe gânduri: cumpara imediat scenariul contra sumei de 250000 de dolari, hotarât sa o distribuie în film pe sotia sa, Ali MacGrow, un star la vremea respectiva (tocmai triumfa cu „Love Story”) si care, desi maritata, întretinea relatii amoroase cu Steve McQueen, aparent fara stirea sotului ei. În privinta rolului masculin, Evans a stiut din capul locului pe cine vrea: Jack Nicholson („Easy Rider”, 1969). Iar regizor? Evident, Roman Polanski, nonconformistul care în 1971 realizase un film al carui titlu exprima foarte clar (si suparator pentru multi) conceptia lui despre lume: „Quoi?” („Ce?”).
          
          Fara happy end!
          
          Colaborarea dintre Towne si Polanski e un infern. Nevrozat, Polanski nu suporta sa fie contrazis si pretinde schimbari majore. Calm din fire, Towne aplaneaza conflictele refugiindu-se în valurile de fum ale pipei sale, iesind sa-si plimbe câinele sau facând ochi dulci fetelor de pe strazi. Polanski turbeaza de furie pentru timpul pierdut, Towne nu se grabeste deloc. Totusi munca avanseaza si scriptul ajunge la final. Pentru Towne, filmul trebuie sa se termine în tonuri blânde, ca o lectie plina de învataminte, ca o ninsoare purificatoare de Craciun. Pentru Polanski, toata lumea trebuie sa piara, si cei buni si cei rai. Si câstiga batalia: pe planeta sa nu exista happy end!
          
          Puterea face legea
          
          Cu scenariul pus la punct, Robert Evans trebuie sa convinga studiourile Paramount sa accepte proiectul. În asteptarea sentintei, prizeaza neîncetat cocaina. Paramount intra în joc, dar refuza cu desavârsire ca Ali MacGrow sa primeasca rolul feminin; prea se afisa cu McQeen, riscând sa se compromita! Se cauta asadar o actrita. Jane Fonda? Refuza. Faye Dunaway? Exasperanta cu ifosele ei de vedeta si cu grija pentru aspectul fizic: cum se opreste camera se repede în oglinda sa-si pudreze nasul, sa-si unga buzele cu alifie indiana si sa-si aranjeze cine stie ce bucla rebela… Dar publicul o place, nu stie cât de greu se lucreaza cu ea, asa ca fie! Evens nu mai are ce face, trebuie sa o accepte.
          
          Încep filmarile
          
          Prima zi de turnari. Actiunea se petrece într-o livada de portocali. Robert Evens vine pe platou. Aflat în plina criza de sciatica, calatoreste într-o camioneta, întins pe spate. Mort de frica pentru angajamentul pe care si l-a asumat, Polanski sta si el lungit, alaturi de el. Dar cum pune piciorul pe pamânt, devine fiara: mic de statura, dar mare dictator. Trebuie sa repete scena cu Jack Nicholson, spre disperarea acestuia, care a iubit dintotdeauna libertatea de expresie. Regizorul îi citeste cu intonatie – si accent polonez! – felul cum trebuie sa rosteasca replicile. Nicholson îl ia peste picior si trateaza lucrurile cu ironie. Vine si rândul actritei protagoniste: Faye Dunaway o ia în tragic. Pretinde schimbari de text si face greseala sa puna o întrebare nepotrivita: „Care este motivatia personajului meu?” Polanski urla ca un apucat: „Salariul, asta-i motivatia. Si când îti spun sa faci un pas înainte îl faci fara sa întrebi de ce!”
          Între timp, Jack Nicholson reciteste secventa în care se confrunta cu… personajul rau, interpretat de John Huston, cineast legendar, de o bonomie fara egal. Fost boxeur, fost alcoolic, fara frica lui Dumnezeu, este totodata tatal Anjelicai Huston, de care Nicholson, la 36 de ani, tocmai se îndragostise. În vârsta de 22 de ani, manechin pentru „Vogue”, Anjelika avea ca si Nicholson o biografie trista. S-a nascut în timp ce tatal sau se afla în Congo unde regiza „Regina africana”, a ramas orfana de mama (care si-a pierdut viata într-un accident rutier) si a fost crescuta în Irlanda într-un camin izolat. Nicholson este fiul unei tinere despre care a crezut mult timp ca este sora lui. Cea pe care a considerat-o mama îi era de fapt bunica.
          
          Realitatea întrece fictiunea
          
          În timp ce repeta cu Nicholson secventa duelului verbal, John Huston strecoara o întrebare fulger: „Te-ai culcat cu fiica mea?”. În rest se înteleg bine. Problemele cele mai multe vin din partea divei, Faye Dunaway. Guvernata de capricii, se închide în cabina sa si refuza sa iasa chiar si pentru nevoile personale, situatie pe care o rezolva folosind… pungi de hârtie. Când foloseste totusi toaleta, pretinde ca un angajat sa traga apa în urma sa… În cea de-a doua saptamâna de filmari, echipa se afla în „Ambasador Hotel” (unde Robert Kennedy a fost ucis) si camera este fixata pe Faye. Stop! O suvita de par rebel i-a sarit în ochi regizorului. S-a apropiat, a încercat sa o aranjeze si cum bucla s-a împotrivit dorintei lui Polanski, acesta a smuls-o brusc din radacina. Scandal de proportii, tipete, plânsete, acuzatii. Actrita jura ca din acel moment înceteaza sa mai lucreze cu regizorul terorist si paraseste echipa. Revine abia dupa trei luni.
          Nici Jack Nicholson nu a fost scutit de scene. Într-o zi, întrerupe orice activitate si se încuie în caravana pentru a urmari un meci de baschet între New York Knicks si Los Angeles Lakers. Polanski înnebuneste: forteaza usa, smulge jaluzelele si arunca televizorul pe fereastra. „Scârba de Polak!” îi striga Nicholson plecând în tromba cu masina. Polanski se repede pe urmele lui. La primul stop observa pe o straduta laterala Volkswagen-ul lui Nicholson. Izbucnesc amândoi într-un râs de nestapânit si viata îsi reia cursul.
          
          Începe numaratoarea inversa
          
          Pentru scena finala Polanski are nevoie de Faye Dunaway, personajul ei trebuia sa moara si nu oricum, ci rapus de un glont care îi patrunde în globul ocular. O roaga cu cerul si pamântul sa se întoarca. Aceasta accepta, dar nu uita sa se razbune. Filmarile erau prevazute pentru ora 3 dupa amiaza, dar ea îsi face aparitia abia la 11 seara. Când turnarile s-au încheiat, drept recunostinta pentru felul cum a conlucrat, echipa îi daruieste actritei un tub imens cu pomada indiana.
          În sfârsit vine si timpul avanpremierei filmului. Lipsa de reactie a spectatorilor e penibila. Criticii si gazetarii par sa fie impresionati doar de scena în care Polanski – prezent si el în film – îi taie o bucata de nas lui Nicholson, motiv pentru care acesta evolueaza pe parcursul întregii povesti cu un badaj pe fata, lucru pe care putini actori l-ar accepta. Le mai atrage atentia si secventa în care Nicholson este purtat de un val de apa într-un canal ce se varsa în mare. Ce nu stiu ei e ca, pentru a se proteja, actorul îmbracase pe sub costumul de oras un combinezon de cauciuc. Totusi, curentul de apa fusese atât de puternic încât, detaliu neprecizat în scenariu, i-a smuls pantofii care s-au întepenit într-un grilaj. Nu s-a refacut însa scena, accidentul a fost acceptat de regizor.
          Nimeni nu a înteles însa cu adevarat intriga filmului. I s-a reprosat ca este prea negru, prea trist. Sue Mengers, impresarul cel mai important de la Hollywood, a luat cuvântul pentru a mitralia fara mila pelicula. Dar tocmai aceasta atitudine generala de negare a stârnit curiozitatea publicului. La lansarea în cinematografe, „Chinatown” a fost un triumf.
          
          Ce s-a întâmplat dupa „Chinatown”?
          La câteva luni dupa difuzarea filmului, Studiourile Paramount au devenit tinta unui control fiscal de o anvergura fara precedent.
          Jack Nicholson a devenit un superstar platit azi cu 20 milioane de dolari desi atunci fusese platit doar cu 500.000 de dolari. Si-a petrecut mai mult de 15 ani din viata împreuna cu Anjelika Huston, dar n-a cerut-o niciodata în casatorie, în ciuda promisiunii facute tatalui ei, John Huston aflat pe patul de moarte. În regia marelui Huston, cei doi au jucat în memorabilul film „Onoarea familiei Prizzi” (1985).
          Robert Evens, abuzând de droguri, si-a distrus viata si cariera.
          Roman Polanski a traversat, dupa realizarea filmului, una dintre cele mai grele perioade din viata sa. În 1977 este arestat în Los Angeles sub acuzatia de întretinere de relatii sexuale cu o minora. Un judecator american propune un examen psihiatric al inculpatului. Profitând de eliberarea pe cautiune, Polanski se refugiaza în Franta. Judecatorul declara: „Cât timp voi trai eu, Polanski nu mai calca în Statele Unite”, ceea ce s-a si întâmplat.
          Jack Nicholson a dorit din tot sufletul o continuare la „Chinatown” pe care îl vedea ca pe o trilogie, dar nu a reusit sa-l convinga pe Polanski. A realizat de unul singur un fel de continuare, „Cei doi Jake”, creatie onorabila dar nu la fel de fascinanta. Cea de-a treia parte nu s-a mai facut niciodata.
          Faye Dunaway, n-a mai stralucit niciodata ca în „Chinatown” si apoi în „Network” („Reteaua” 1976), filmul care i-a adus un Oscar. Reputatia putin onoranta a aruncat-o vreme de aproape 15 ani într-un con de umbra, revenirea sub lumina reflectoarelor de prima mâna facându-se abia la începutul anilor ’90.