Clint Eastwood este singurul sau poate printre foarte putinii cineasti care îsi asuma vârsta fara complexe. Are deja 72 de ani si stie bine ca nu l-ar mai crede nimeni daca ar vrea sa para pistolarul singuratic sau Inspectorul Harry de acum 30-40 de ani.
Asa ca, dupa cum si-a obisnuit publicul de vreun deceniu încoace, creeaza personaje care, desi poarta pe trup amprenta nemiloasa a timpului, percep viata dintr-o perspectiva mult mai umana tocmai pentru ca au atins vârsta întelepciunii. Sunt personaje care, parasite în buna masura de forta muschilor, au puterea înzecita de a vedea dincolo de aparente si, implicit, au capacitatea de a descoperi un miez dulce în cel mai amar fruct. Fiecare gest, fiecare actiune, blamabila sau odioasa, are un resort sau o explicatie ascunsa, care chiar daca nu poate fi acceptata de regulile societatii merita sa fie macar înteleasa, spune Clint Eastwood în filmele sale, în calitate de producator, regizor si actor. Din 1992, când a primit Oscarul pentru cel mai bun film si pentru regie – Necrutatorul -, cineastul a creat continuu personaje memorabile, dar care nu mai erau de mult la vârsta tineretii sclipitoare: O lume perfecta (1993), Podurile din Madison County (1995), Puterea (1997), Seniorii spatiului (2000)….
Cel mai recent film al lui este cea de-a 18-a productie proprie, cea de-a 24-a creatie regizorala si cel de-al 44-lea rol principal din cariera sa. Ca gen, s-ar putea încadra în filmul politist clasic – o poveste plina de suspans si rasturnari de situatie – numai ca suflul umanist "marca Clint Eastwood" îl scoate din seria seaca de sensuri a filmelor de actiune. În acorduri de muzica de jazz, filmul se deschide cu un helicopter care survoleaza strazile unui oras în plina noapte, atentia focalizându-se pe locul unde s-a întâmplat o crima si unde politia îsi intra în atributii. La locul faptei apare si "batrânul" Clint Eastwood, adica Terry McCaleb, agent FBI, specialist în profilul psihologic al criminalilor, dar care, în ciuda experientei sale, are de furca de mai mult timp cu un ucigas în serie – "Code Killer" – care îi scapa printre degete. Acesta pare sa se joace cu el ca soarecele cu pisica, dispare ca prin farmec, nu înainte însa de a-i lasa câte un mesaj scris cu sânge: "McCaleb, prinde-ma", cuvinte urmate de noua cifre… Jocul continua: iesind din casa unde avusese loc crima, McCaleb zareste, în multimea de curiosi strânsa în jur, un individ suspect, care o ia la fuga. Alearga gâfâind pe urmele lui, este cât pe ce sa-l înhate, trage câteva focuri de arma în aer, dar brusc puterile îl parasesc în timp ce el se prelinge pe asfalt, în urma unui atac cardiac.
Viata îi este însa salvata si nu oricum, ci printr-o grefa de inima care îi impune o lunga perioada de convalescenta. La doi ani dupa aceasta experienta, McCaleb este departe de existenta stresanta pe care o dusese înainte: traieste linistit si retras într-un port din San Diego, locuind… pe un vapor. De ce pe vapor? "Pentru ca nu-mi place sa tund gazonul?", este explicatia lui.
Viata aceasta de pensionar n-avea totusi sa mai dureze mult, pentru ca într-o buna zi o tânara latino-americana, Graciella Rivers (Wanda De Jesus), îi solicita ajutorul pentru a-l gasi pe asasinul surorii ei, Gloria. Nu din dorinta de razbunare, ci din spirit de dreptate. McCaleb refuza pentru început, convins ca nu mai are forta sa o ia de la capat. Un argument tulburator îl face totusi sa-si schimbe decizia: inima care lui i-a salvat viata este inima Gloriei. Dovada? Graciella a reusit sa dea de urma lui McCaleb tocmai pentru ca el are o grupa sangvina foarte rara, identica cu a surorii ei. În plus, Gloria fusese asasinata cu câteva ore înainte de grefa cardiaca pe care McCaleb o astepta de mult timp, iar fata ranita fusese transportata chiar la spitalul în care se afla si el.
Ezitarile se spulbera, fostul agent FBI revine la lucru, de data aceasta ca independent. Departe de a fi un superman, McCaleb se straduieste sa adune dovezi, sa exploreze tot felul de piste, în ciuda presiunilor fostilor sai colegi, nu toti foarte fericiti ca îl revad în activitate, si împotriva sfaturilor cardiologului (Anjelica Huston) care considera ca ceea ce face el este moarte curata. Ancheta dusa de unul singur împotriva tuturor avanseaza greu, vechile abilitati par sa se fi tocit de când n-a mai lucrat, dar treptat îsi intra din nou în rol, flerul si mintea fiindu-i aliati de nadejde. El stie ca în descifrarea acestui gen de afacere obscura, rezolvarea nu poate sa vina decât de la un detaliu ignorat, uitat. Si, într-adevar, cheia problemei era într-o replica a Graciel-lei care îi spusese cândva: "Ai inima Gloriei, ea te va ghida…"
Lucrul cu care nu se împaca McCaleb este ca inima care bate în pieptul sau nu este rezultatul unei donari de organe, ci al unei crime. Acest pretext, pe care se bazeaza de fapt întreaga poveste, îi ofera prilejul lui Clint Eastwood sa trateze subiectul cu profunzime si sensibilitate, fara artificii inutile, în stilul abordat de el în ultimii ani.
Anthony Hopkins posedat de Dragonul Rosu
Sir Anthony Hopkins s-a identificat în ultimii ani cu unul si acelasi personaj: ucigasul în serie Hannibal Lecter, psihopatul antropofag. Dupa ce terifiantul canibal le-a înfruntat pe Jodie Foster (Tacerea mieilor) si pe Julianne Moore (Hannibal), acum face ravagii în continuare pe ecrane în Dragonul Rosu, pe urmele lui fiind de data aceasta agentul FBI Will Graham. De fapt, Dragonul Rosu ar fi primul episod al trilogiei consacrate celui mai celebru ucigas de pe marile ecrane. Scris acum 20 de ani de catre romancierul Thomas Harris, parintele legendarului ucigas schizofrenic, Dragonul Rosu a mai fost ecranizat cândva de Michael Mann în Manhunter.
Folosind aceeasi reteta din Tacerea Mieilor (film recompensat la vremea respectiva cu câteva Oscaruri), Brett Ratner a realizat si de aceasta data un thriller în care nu exista timpi morti si care, în plus, e condimentat cu elemente de umor negru. Înca de la începutul filmului, Hannibal Lecter, cu prilejul unui dineu cu fineturi, serveste un savuros fel de mâncare (evident, din carne de om), cu aspect deosebit de apetisant, care-i face pe cei prezenti sa saliveze de pofta…
Povestea în sine a filmului nu aduce cine stie ce noutate fata de celelalte episoade care s-au ocupat de Hannibal Lechter. Un ucigas, caruia nu i se da de urma, face ravagii în noptile cu Luna plina; o suita de disparitii preced momentul când un muzician cade la rândul sau victima crudului ucigas. Agentul FBI Will Graham este persoana care spera sa desluseasca misterul si sa identifice criminalul. Gratie unei retete de orez cu carne, gasita în Larousse-ul gastronomic, elucideaza pâna la urma cazul si, riscându-si pielea, reuseste sa trimita asasinul dupa gratii, într-un centru psihiatric de detentie. Spre deosebire de personajele interpretate de Jodie Foster în Tacerea Mieilor sau de Julianne Moore în Hannibal, Will Graham, pentru a întelege comportamentul asasinului, considera ca are nevoie de un ajutor, de cineva la fel de pervers si de deviat psihic ca Lecter, în masura sa intre pe aceeasi lungime de unda cu asasinul si sa comunice cu el. Acea persoana va fi chiar el: pentru a se proiecta în spiritul si fantasmele "fiarei" se hotareste sa o înfrunte de aproape, sa intre în celula Diavolului si sa petreaca un timp împreuna cu el. Asa descopera ca ucigasul este un schizofrenic, fascinat de un tablou de William Blake si "posedat" de un Dragon Rosu.
Ce spune Anthony Hopkins despre rolul pe care si l-a asumat în ultimul timp? "Sunt si eu surprins sa constat cât de mult sunt sedusi oamenii de personajul meu. Cred ca, de fapt, omul în general e fascinat de partea sumbra, inexplicabila, indicibila a propriului sau eu. În literatura clasica, personajul lui Mephistopheles al lui Goethe este, de asemenea, uimitor de interesant, poate cel mai interesant. La fel Iago al lui Schakespeare." Sir Anthony Hopkins a mai precizat ca a încercat sa faca din actualul Lecter "un criminal mai dur, mai coleric, mai rau ca niciodata". "Nu am dorit nici un moment sa glorific un ucigas, nici ca publicul sa-l perceapa ca pe un om care poate fi privit cu simpatie. E vorba de un ucigas în serie înfricosator, nu de un vecin prietenos. Acest aspect foarte sumbru am vrut sa-l arat prin intermediul lui Hannibal", declara actorul, ca sa nu lase loc nici unui dubiu asupra felului în care poate fi privit personajul interpretat de el de trei ori.
Comentarii