Panteon crestin

          Sfântul Andrei
          
          Peste numai câteva zile, pe 30 noiembrie, crestinii îl praznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat”. Preotul Nicolae Barbu mentioneaza faptul ca Sfântul era fiul lui Iona si fratele Sfântului Apostol Petru.

          Sfântul Andrei
          
          Peste numai câteva zile, pe 30 noiembrie, crestinii îl praznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat”. Preotul Nicolae Barbu mentioneaza faptul ca Sfântul era fiul lui Iona si fratele Sfântului Apostol Petru. Nascut în Betsaida, pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, este mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul si apoi primul care îl urmeaza pe Mântuitor. Renuntând la ocupatia de pescar devine martor al patimilor, rastignirii si învierii lui Iisus. Dupa Pogorârea Duhului Sfânt propovaduieste Evanghelia în Bitinia, la Marea Neagra, prin partile Propontidei si Calcedonului, în Bizant, Turcia, Macedonia pâna la Dunare, în Dacia Pontica, Dobrogea de azi, în cetatile Tomis, Callatis, Histria. Iata de ce pe panoul exterior, dinspre mare a catedralei „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Constanta este reprezentat, în mozaic Murano, Sfântul Andrei, considerat patronul spiritual al românilor.
          Activitatea sa misionara a fost deosebit de grea, dar nimic nu l-a întors de pe drumul pe care pornise. În Sinope sufera torturi cumplite. Este târât pe jos, apucat de mâini si de picioare, batut cu pietre si, fiind considerat mort, este aruncat afara din cetate. Sfântul se ridica în picioare teafar si merge în Bizant, unde îl pune episcop pe Stachys. În Grecia aduce o multime de oameni la noua credinta, dar urmarit de Egheat, fratele proconsulului, este ucis la Patras, lânga Corint, la 30 noiembrie 87, fiind rastignit cu capul în jos pe o „cruce” în forma de „X”. De atunci acest fel de cruce poarta numele „Crucea Sfântului Andrei”. Moastele sale au fost duse de Sfântul Artemie, la Constantinopol, în anul 357, în timpul imparatului Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare. În secolul al IX-lea sunt mutate la Tesalonic, apoi la Atena iar dupa caderea Constantinopolului, în 1453, sunt duse la Patras si de aici la Roma. În 1964 racla cu capul Sfântului Andrei este readusa în Grecia, la Catedrala Mitropolitana din Corint. În Rusia sunt puse în circulatie legende privitoare la vizitarea de catre Apostolul Andrei a locurilor unde urma sa se întemeieze Kievul si Novgorodul. Acestea au, fara îndoiala, continut politic, fiind elaborate dupa consolidarea crestinismului ortodox.
          În tara noastra sarbatoarea Sfântului Andrei s-a grefat pe o alta, închinata unui zeu autohton, patron al lupilor. Dupa credintele rurale românesti, Sfântul a devenit si patron al strigoilor care bântuie în noaptea dinaintea zilei sale. Singurul antidot este, în acest caz, ungerea cu usturoi a usilor, zavoarelor, broastelor. Totodata noaptea respectiva se caracterizeaza prin abundenta vrajilor si farmecelor, în special cele de aflare a ursitei. Se fac pronosticuri meteorologice si pentru aflarea rodului în noul an, prin semanarea unor boabe de grâu într-o strachina. În ziua respectiva este interzis a da ceva cu împrumut sau pe datorie, acest lucru aducând necazuri banesti. Ziua si noaptea de Sfântul Andrei pastreaza o serie de elemente specifice Revelionului, cu mâncari si bauturi specifice.
          Acestea nu diminueaza cu nimic veneratia si credinta oamenilor în Cel care a întemeiat Biserica Crestina Apostolica de Rasarit.