David Lynch, regretatul regizor care ne-a parasit de curând, a spus odata ca a fost inspirat sa devina regizor atunci când, în timp ce picta, a auzit inexplicabil o rafala de vânt si a vazut opera de arta miscându-se pe pânza. Acest moment a de-finit obsesia sa de a „vedea picturile miscându-se”, dar si flerul sau pentru bizar – rasucind realitati pe micul si marele ecran timp de aproape 40 de ani.
Depasind „liniile”
Regizorul american în vârsta de 78 de ani, care a murit la câteva luni dupa ce a anuntat un diagnostic de emfizem, a devenit imaginea contemporana a lumilor ciudate, tulburatoare, adesea ascunse în societatea cotidiana – de la legendarul serial TV Twin Peaks la filme precum Blue Velvet, Mulholland Drive si Inland Empire.
Visator cu ochii deschisi, Lynch a intrat în scena cu Eraserhead din 1977. Acest film horror dezorientant, un comentariu despre paranoia masculina, a stabilit modelul stratificat care a caracterizat întreaga sa opera.
Patru decenii mai târziu, a trait pentru a-si vedea stilul imortalizat ca adjectiv în dictionarul Oxford. Lynchian, se spune în dictionar, estompeaza „elementele suprarealiste sau sinistre cu cele obisnuite” – o recunoastere care i se potriveste celui care a fost nominalizat de patru ori la Oscar si care a primit premiul pentru întreaga cariera.
David Keith Lynch s-a nascut în Missoula, Montana, pe 20 ianuarie 1946. Fiul unui cercetator stiintific din cadrul Departamentului Agriculturii, si-a petrecut cea mai mare parte a vietii mutându-se din stat în stat împreuna cu parintii, fratele si sora sa.
Parintii lui Lynch i-au încurajat ambitiile artistice de la o vârsta frageda. Lynch va declara mai târziu ca mama sa l-a „salvat” încurajându-l sa deseneze pe resturi de hârtie mai degraba decât sa folo-seasca carti de colorat, unde „ideea este sa ramâi între linii”. Aceasta etica i-a inspirat filmele. „Oamenii se razvratesc atât de mult în zilele noastre”, argumenta el, „pentru ca suntem facuti sa traim mai mult”.
De la extaz la agonie
Lungmetrajul de debut în alb-negru al lui Lynch, Eraserhead, a realizat aceasta viziune cu mult mai mult succes decât anii petrecuti la scoala de arta, personajul sau central cazând prada nebuniei dupa ce da viata unui copil terifiant.
Criticii au ramas confuzi, dar succesul sau cinematografic a provocat o descoperire atunci când un spectator l-a recomandat lui Mel Brooks, care i-a cerut sa regizeze filmul Elephant Man. Distributia filmului, formata din legende ale Hollywood-ului, inclusiv John Hurt, în rolul bizarului Merrick, si Anthony Hopkins, a transformat povestea stigmatizarii într-un succes emotional si critic, depasind piesa de teatru originala.
Lynch a primit nominalizari la Oscar pentru cel mai bun regizor si scenariu adaptat, ca parte a celor opt nominalizari ale filmului, printre care si pentru cel mai bun film.
Kyle MacLachlan – actorul fetis
A câstigat prestigiosul Palme d’Or la festivalul de film de la Cannes pentru filmul Inima salbatica, din 1990, cu Nicolas Cage, Laura Dern si Willem Dafoe.
Însa credinta lui Lynch în frumusetea si groaza americana ca fiind doua fete ale aceleiasi monede, perfectionata în proiectul sau TV Twin Peaks, lansat în acelasi an, a fost cea care l-a definit.
Pe hârtie, aceasta drama tulburatoare a explorat întâmplarile tulburi dintr-un orasel forestier din SUA în urma uciderii frumoasei adolescente Laura Palmer, careia Sheryl Lee i-a dat viata în mod obsedant. Dar telespectatorii au fost cu adevarat captivati de ceea ce Lynch a oferit pe ecran: un cosmar oniric cu personaje spectaculoase, inclusiv agentul FBI Dale Cooper, interpretat din nou de Kyle MacLachlan, în confortul aparent al Americii înainte de a ajunge fara ezitare la subcontextul înfricosator de abuz sexual si crima.
Serialul ABC a câstigat trei premii Globul de Aur în 1991, printre care cel mai bun serial TV dramatic si cel mai bun actor într-o drama TV pentru MacLachlan.
„Trilogia Los Angeles”
În 1992, telespectatorii s-au întors la Twin Peaks cu un lungmetraj prequel, Focule, vino cu mine, dar nimic nu s-a ridicat la nivelul seriei originale.
În cele din urma, Lynch s-a concentrat din nou pe marele ecran pentru a ataca trucurile diabolice ale Hollywood-ului legate de faima, farmec, înselaciune si pierderea identitatii, în filme cunoscute neoficial sub numele de „trilogia Los Angeles”. Aceasta a început cu Lost Highway din 1997, înainte de Mulholland Drive din 2001 – poate cel mai apropiat în estetica de Twin Peaks. Drama psihologica a fost aclamata de critica, oferindu-i lui Lynch a treia nominalizare la Oscar pentru cel mai bun regizor si aducându-i premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes.
Patru copii si patru sotii
În ultimii sai ani, Lynch s-a bucurat de un statut de cult venerat. În 2017, a regizat Twin Peaks: Întoarcerea, un nou serial plasat la 25 de ani dupa evenimentele din serialul original, cu o mare parte din aceeasi distributie. Departe de camera de filmat, Lynch a recunoscut ca a avut une-ori dificultati în a echilibra „afacerea complicata” a paternitatii cu cariera sa.
El a avut patru copii – Jennifer, Austin, Riley si Lula – cu fostele sotii Peggy Reavey, Mary Fisk si Mary Sweeney si cu sotia înstrainata Emily Stofle.
Desi Lynch nu s-a întors niciodata la regia de lungmetraje pentru a-si oferi o noua sansa la Oscar, Academia i-a acordat o statueta onorifica pentru întreaga cariera în 2019.
Discutând despre diagnosticul sau de emfizem din vara anului trecut, el a spus ca este într-o „forma excelenta” si ca „nu se va retrage niciodata”. El a adaugat ca diagnosticul a fost „pretul de platit” pentru obiceiul sau de a fuma obsesiv, desi nu a regretat placerea pe care i-a oferit-o acesta.
Dar starea sa s-a deteriorat în câteva luni. Într-un interviu acordat în noiembrie revistei People, Lynch a declarat ca are nevoie de oxigen pentru a merge. Cu toate acestea, ideile sale continua sa traiasca, la fel de unice ca si modul în care a descris gândirea sa.
GABRIEL TUDOR
Comentarii