Filmele au capacitatea de a fi deschise la interpretari, iar multor regizori le place grozav sa ofere finaluri ambigue, care sa genereze discutii în contradictoriu. Sa aruncam asadar o privire asupra celor mai dezbatute si ambigue finaluri de film din toate timpurile.
Stralucirea
Ce este ambiguu: În clasicul horror Stralucirea (1980) al lui Stanley Kubrick, Jack Torrance (Jack Nicholson) si familia sa se îndreapta spre hotelul Overlook, unde Jack este îngrijitor în afara sezonului.
Pe masura ce povestea se dezvolta si trecutul macabru al hotelului se dezvaluie, Jack începe sa-si piarda mintile si devine posedat de spiritul malefic al hotelului, încercând sa-si ucida sotia si fiul. În cele din urma, cei doi scapa din hotel, iar Jack moare înghetat în labirint. Cu toate acestea, ultimul cadru al filmului se opreste asupra unei fotografii alb-negru a salii de bal a hotelului din 1921, în care apare si Jack.
De ce înca dezbatem: Este un final ambiguu, deoarece lasa publicul sa se întrebe daca Jack a fost „absorbit” de hotel, ca o alta fantoma a acestuia, sau daca exista o alta semnificatie speciala. Kubrick a sugerat ca finalul ar putea însemna ca exista un ciclu de reîncarnare care are loc cu entitatile malefice, ceea ce înseamna ca Jack ar fi putut face parte dintotdeauna din Hotelul Overlook.
Vânatorul de recompense
Ce este ambiguu: Vânatorul de recompense al lui Ridley Scott pune o întrebare pertinenta: ce înseamna sa fii viu? Povestea îl are în centru pe Rick Deckard, un vânator de recompense care urmareste androizi malefici, cunoscuti sub numele de replicanti, descoperind cât de greu este sa faci diferenta între un replicant si un om.
La finalul filmului, Deckard gaseste un unicorn origami pe podea si îsi aminteste declaratia ofiterului Gaff despre cine este cu adevarat viu, facându-l sa ia o pauza si sa se întrebe pe sine.
De ce înca dezbatem: Exista mai multe versiuni ale filmului, ceea ce contribuie la alimentarea dezbaterii continue daca Deckard este uman sau nu, deoarece acest lucru nu este niciodata dezvaluit în mod explicit. Varianta regizorala contine o scena care lipseste din varianta cinematografica, o secventa în care Deckard viseaza un unicorn, este considerata de multi ca fiind în sprijinul concluziei ca este un replicant.
2001: O odisee spatiala
Ce este ambiguu: Dintr-o perspectiva pur neutra, 2001: O odisee spatiala al lui Stanley Kubrick nu este tocmai cel mai coerent dintre filme. Intriga urmareste doi astronauti (împreuna cu un supercomputer terifiant numit HAL 9000) care descopera secretele spatiului si ale unor monoliti extraterestri.
La final, unul dintre astronauti, David Bowman, întâlneste un monument ciudat care orbiteaza în jurul lui Jupiter. Este atras într-un vortex în care vede cum viata îi trece prin fata ochilor în timp ce îmbatrâneste si moare, apoi renaste ca un fat în spatiu.
De ce înca dezbatem: Exista nenumarate interpretari cu privire la semnificatia monolitilor ciudati vazuti de-a lungul filmului, precum si la aparitia bebelusului ciudat de la final. Unii îl vad ca pe o imagine optimista, simbolizând faptul ca omenirea va renaste în ceva mai maret.
Altii – ca pe o perspectiva terifianta sau nihilista, imaginându-si ca acest bebelus ar putea continua sa distruga Pamântul. Faptul ca finalul transmite în special mesaje vizuale este un motiv important pentru care filmul ramâne o parte atât de influenta a cinematografiei chiar si la zeci de ani de la lansare.
Portocala mecanica
Ce este ambiguu: Plasat într-o Anglie futurista si distopica, controversatul film al lui Stanley Kubrick, Portocala mecanica, se concentreaza pe deviantul Alex si pe banda sa care comit crime terifiante. Dupa ce este prins si condamnat, Alex primeste posibilitatea de a urma o terapie radicala, menita sa-l reabiliteze în doua saptamâni.
Se pare ca terapia functioneaza, deoarece, acesta este incapabil sa riposteze, întrucât „tehnica Ludovico” l-a facut incapabil sa se gândeasca la violenta fara sa se simta rau. La finalul filmului, el primeste scuze din partea ministrului de interne si sansa de a-si construi o noua viata. Cu toate acestea, Alex începe sa aiba din nou imagini cu comportamente deviante si se gândeste: „M-am vindecat, ce bine!”
De ce înca dezbatem: Judecând dupa gândurile lui Alex, se pare ca devianta lui se ascunde înca sub suprafata, ceea ce indica faptul ca s-ar putea sa nu fie vindecat. Ambiguitatea acestui moment este o schimbare distincta fata de roman, care are un capitol final suplimentar dupa aceasta scena, care arata ca Alex si-a pierdut cu adevarat gustul pentru violenta ani mai târziu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii