Sunt sclipitoare, flamboaiante, adulate, supermediatizate si invidiate de toata lumea. Dar, dincolo de poleiala aurie pe care presa a asternut-o peste vietile lor, adesea stelele cinematografului ascund povesti triste, chiar dramatice si nu de putine ori in spatele zambetului stralucitor, afisat pentru camera de filmat, se ascund multe lacrimi.
Rita Hayworth
Nascuta Margarita Carmen Cansino, actrita care va deveni celebra ca Rita Hayworth s-a nascut intr-o familie de dansatori si, la nici 10 ani, era, la randul ei, o dansatoare extrem de talentata, pentru ca, la 14, sa-l acompanieze pe tatal ei pe scena unor cluburi de noapte. Aranjamentul era cel putin ciudat: tatal o prezenta ca pe sotia lui si o invata cum sa-i innebuneasca pe barbati cu miscari cat mai senzuale.
Dar aceasta ciudata situatie era doar un indiciu asupra celor petrecute dincolo de scena: Rita fusese abuzata sexual de sceleratul parinte inca din copilarie, in ciuda impotrivirii mamei sale. Pentru a scapa de iadul de acasa, la 18 ani ea s-a casatorit cu un barbat cu aproape un sfert de veac mai mare, considerand asta „o investitie”. Dar nu nimerise deloc mai bine, caci sotul, Eddie Judson, un bun cunoscator al lumii artistice, a decis sa-si „imprumute” sotia oricarui mogul de la Hollywood care ar fi putut-o ajuta in cariera si a amenintat-o ca o va desfigura cu acid daca indrazneste sa nu-l asculte!
In cele din urma insa, Rita a reusit sa scape de el, dar al doilea mariaj, cu Orson Welles, n-a fost cu nimic mai bun. Titanul cinematografiei era un tiran in viata de toate zilele si o insela pe rupte, asa ca Rita a divortat si s-a recasatorit. Nu avea totusi sa gaseasca niciodata fericirea, in ciuda celor cinci mariaje incheiate, iar femeia la care milioane de barbati americani visau avea sa moara, singura si neconsolata, la casa ei din California…
Sophia Loren
Nascuta la spitalul saracilor din Roma, dar crescuta la Pozzuoli, langa Napoli, un loc pe care-l va descrie apoi drept „cel mai sordid oras din Italia”, Sophia Scicolone era o „bastarda”. Parintii ei nu au fost niciodata casatoriti, ceea ce pentru o Italie catolica si conservatoare constituia o adevarata crima. Dupa ce tatal le-a parasit, mama ei, Sophia si sora mai mica au plecat sa locuiasca la bunicii materni. Casa era atat de aglomerata incat Sophia trebuia sa imparta dormitorul cu alte opt rubedenii.
Venirea razboiului a agravat si mai mult lucrurile si mai tarziu Sophia isi va aminti ca, pentru a le putea alina setea, mama ei fura apa din radiatoarele masinilor nemtesti, intrucat apa fantanilor din zona nu se putea bea, din cauza mizeriei. Brutalitatea ocupantului nazist a socat-o si nu de putine ori a vazut soldati germani batand sau impuscand localnici din cele mai bizare motive.
Foametea i-a fost un insotitor loial, in toti anii razboiului. Copila era atat de slaba, incat rudele o poreclisera „Scobitoarea”. La 14 ani insa va avea loc o transformare uluitoare si, sub ochii familiei, adolescenta firava se va preschimba intr-o femeie cu forme opulente. „Era ca si cum as fi iesit dintr-un ou si m-as fi nascut”, spunea Sophia. Cand mama ei a inscris-o la un concurs de frumusete, fiindca erau atat de saraci incat nu-si puteau permite sa-i cumpere o rochie mai acatarii, rudele au pus mana de la mana si au cumparat o draperie din care bunica i-a croit vesminte. Dar tanara a castigat concursul si, in doar cativa ani, avea sa devina una dintre cele mai celebre actrite ale lumii.
Natalie Wood
Daca ar fi chemat-o Natasa Zaharenko, probabil ca n-ar fi auzit nimeni de ea. Dar mama ei, Maria, si-a dat seama ca un astfel de nume nu suna „artistic”, asa ca i l-a schimbat in „Wood”, spre a spune, mai tarziu, despre fiica ei: „Dumnezeu a creat-o, dar eu am inventat-o”. Debutand in filme la doar 5 ani, ca un „copil-minune”, micuta Natalie va uimi cu talentul ei. Evident, mama era permanent alaturi de ea, dedandu-se la acte bizare spre a-si „cointeresa” fiica; la un moment dat, a rupt in bucati un fluture, doar pentru a o face pe Natalie sa planga cat mai natural!
Aceeasi mama o va arunca, pe cand adolescenta nu avea decat 15 ani, in bratele lui Frank Sinatra, care avea 38, si peste doi ani o va „combina” cu un regizor de 43 de ani, Nicholas Ray. Regizorul tocmai pregatea un film, „Rebel fara cauza”, si avea nevoie de actrita principala. Alegerea a fost facuta imediat, asa cum mama Nataliei dorise, iar pelicula o va propulsa pe tanara pe firmamentul hollywoodian.
Peste multi ani, dupa moartea Nataliei Wood, prietenii ei aveau sa declare ca actrita fusese, in adolescenta, victima unui viol, dar aceeasi mama dominatoare o impiedicase sa sufle o vorba despre asta, tot de teama ca si-ar putea periclita cariera.
Audrey Hepburn
De o copilarie nefericita a avut parte si actrita cu „cel mai angelic chip” de la Hollywood. Parasita de tatal ei, un nazist fanatic, pe cand avea 6 ani, Audrey a plecat cu mama in Olanda, unde a trait ocupatia germana. Conditiile erau groaznice, mancarea era pe sponci, iar constitutia ei fragila, spun specialistii, a fost rezultatul privatiunilor ingrozitoare suferite in acea perioada. Audrey isi va aminti ca manca, alaturi de fratele ei, biscuiti pentru caini, ca sa nu moara de foame.
Cand germanii au inceput sa stranga toti oamenii apti sa sape transee, Audrey s-a ascuns intr-o pivnita parasita, unde a stat pana la eliberarea Olandei de catre Aliati, aproape moarta de foame. Gasita de medicii Crucii Rosii, a fost internata, in stare grava, intr-un spital de campanie, de unde va iesi insanatosita, dar purtand pentru toata viata in suflet traumele resimtite.
Charlie Chaplin
Cu un tata aventurier si o mama care practica prostitutia pentru a nu muri de foame, Charles Spencer Chaplin nu ar fi avut, teoretic, nicio sansa in viata. Dar geniul lui l-a ajutat sa depaseasca toate greutatile. Experienta orfelinatului, saracia crunta in care si-a petrecut copilaria trista, lipsa unui sprijin parintesc, faptul ca mama lui nu-l vizita cu lunile la casa de copii l-au marcat puternic pe talentatul actor, dar il vor ajuta, in acelasi timp, sa creeze unul dintre cele mai puternice personaje cinematografice – „vagabondul Charlot”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii