Saptamana trecuta a avut loc la Gaesti, judetul Dambovita, un important eveniment care marcheaza viata culturala a orasului – festivalul „Gheorghe Zamfir”, editia a V-a. „Evenimentul transforma orasul natal al celebrului muzician Gheorghe Zamfir intr-un hub cultural in care au loc spectacole de muzica clasica, de folclor, pop simfonic, recitaluri precum si momente inedite cu invitati surpriza”, a informat Fundatia Internationala de Muzica Gheorghe Zamfir.
Printre artistii internationali invitati: Vasile Iovu – Artist al poporului (Republica Moldova), Aydin Yavas (Turcia), Kim Juhyeong (Coreea de sud) si Jean – Luc Faraux (Franta).
Pe scena Festivalului International de Nai „Gheorghe Zamfir” au fost, de asemenea, prezenti: tenorul Alin Stoica, Mihail Dogotari, Rodica Gabriela Anghelescu, Marta Claudia Baceanu Tudor, Stelu Enache, Fratii Cazanoi, Radu Nechifor, Gelu Voicu, Madalina Bourceanu, Claudia Diaconu Iordache, Felix Goldbach, Ruxandra Pitulice, Gheorghe Rizea, Flavius Tinica, Vasile Raducu, Cristina Gheorghiu, Mirel Bria, Daniela Ghita si Maria Madalina Lupu.
Artistii invitati au fost acompaniati de Orchestra folclorica „Lautarii” din Chisinau, condusa de Maestrul Nicolae Botgros si de Orchestra Simfonica Muntenia, sub bagheta Maestrului Dirijor Daniel Jinga, alaturi de Ansamblul National Transilvania, relateaza Agerpres.
Sunetul naiului sau a uimit si totodata inspirat numerosi artisti. Dirijorul Sergiu Celibidache a elogiat contributia lui Gheorghe Zamfir la imaginea muzicii romanesti in contextul culturii universale contemporane, iar Duke Ellington (compozitor si pianist american) spunea despre Gheorghe Zamfir ca „un artist atat de talentat cu siguranta apartine categoriei muzicienilor inspirati de Dumnezeu”.
„Naist de renume international, compozitor, dirijor, muzician de marca, poet, pictor si creator de naiuri, Gheorghe Zamfir este un simbol al Romaniei, un brand de tara, cu care ne mandrim. Socotit de presa straina cel mai stralucit reprezentant al muzicii na-tionale in peisajul artistic mondial, interpretul s-a bucurat de calificative surprinzatoare, chiar magulitoare: «Regele naiului» (Zurcher Oberlander), «Geniul fluierului lui Pan» (La Chaus-de Fonds), «Magicianul fluierului lui Pan» (Impartial), «Noul zeu al naiului» (Montreal Journal), «Voievodul profesionistilor traditiei orale» (Revista Literatura si Arta, Chisinau)”, se mai arata in comunicatul Fundatiei Internationale de Muzica Gheorghe Zamfir.
Gheorghe Zamfir a adus o contributie esentiala in domeniul folclorului romanesc (atat lautaresc, cat si taranesc) pe care l-a promovat prin interpretarea sa.
Gheorghe Zamfir a compus mai mult de 300 de lucrari pentru nai si orga sau pian, muzica de camera si orchestra simfonica, muzica sacra pentru orchestra si cor. A inregistrat mai mult de 200 de albume din care a vandut sute de milioane de exemplare si a obtinut mai mult de 120 de discuri de platina si de aur.
„Hanurile uitate ale Bucurestilor”
Expozitia tematica „Hanurile uitate ale Bucurestilor”, care prezinta povestea unor obiective ridicate in secolele XVII-XIX, astazi disparute in mare parte, se va deschide, pe 25 august, la Palatul Sutu, transmite Muzeul Municipiului Bucuresti.
Asezate in inima targurilor comerciale sau in apropierea lor, hanurile au impulsionat activitatea comerciala si mestesugareasca datorita fluxului de marfuri sosite de peste hotare, fiind apreciate din acest punct de vedere drept veritabile bastioane ale comertului. S-a apreciat ca Bucurestiul ar fi avut circa 145 de hanuri, dar extrem de putine si-au lasat amprenta in istorie, relateaza Agerpres.
In general, hanurile erau numite dupa cel care le-a construit – Hanul Serban Voda, Hanul Constantin Voda, Hanul lui Manuc, Hanul Damaris, Hanul Filipescu sau dupa manastirea careia ii apartineau – Sf. Gheorghe, Sf. Ioan cel Mare, Sf. Ecaterina, Sf. Spiridon. Unele purtau nume colocviale, precum porecla proprietarului – Hanul Injuga Urs, Hanul lui Urla-n Sus, numele zonei in care fusese construit – Hanul de la Baneasa, culoarea peretilor – Hanul Rosu, Hanul Verde, Hanul Galben sau denumirea vreunui aspect caracteristic – Hanul cu Tei.
Numarul lor exact este greu de stabilit deoarece in afara marilor edificii ridicate de domnitori, manastiri sau mari negustori in zona centrala a orasului, exis-tau in apropierea drumurilor care veneau din provincie si in aproape toate mahalalele si constructii de mai mici dimensiuni care au avut o existenta scurta.
Cercetarile arheologice din ultimii ani din Bucuresti au scos la lumina structuri de zid si materiale arheologice identificate ca apartinand unor astfel de hanuri, expozitia incluzand o parte dintre rezultatele acestor cercetari, puse in relatie cu documente din epoca, insemnari, planuri, litografii, picturi, fotografii si piese de colectie, care impreuna vor introduce vizitatorul in fascinantul uni-vers al hanurilor bucurestene.
NICUSOR DINCA
Comentarii