Alegerea actorului potrivit pentru un anumit rol reprezinta una dintre calitatile de seama ale regizorului. Flerul acestuia poate face diferenta nu atât în ceea ce priveste calitatea peliculei, cât si in câstigurile financiare, întrucât încredintarea unui anumit rol unui actor nepotrivit îi costa adesea milioane pe mogulii de la Hollywood…
În rândurile ce urmeaza va propunem sa descoperim împreuna câteva asemenea alegeri pripite, care au fost la un pas sa se materializeze, dar la care s-a renuntat – adesea în ultima clipa – spre bucuria cinefililor si în folosul celei de-a saptea arte…
Liam Neeson în „Lincoln”
Cârcotasii sustin ca, dupa ce a jucat în trei filme din seria Taken, am putea fi tentati sa uitam ca Neeson este unul dintre cei mai buni actori de drama din lume, nominalizat chiar la Oscar pentru rolul din „Lista lui Schindler”. Dar faptul ca e un artist multilateral nu-l recomanda neaparat pentru orice fel de rol.
Dupa succesul obtinut de filmul despre Holocaust mai sus amintit, Steven Spielberg a vrut sa-l distribuie pe Neeson în noul lui proiect, biografia lui Abraham Lincoln. Doar ca actorul însusi si-a dat seama ca nu e tocmai persoana potrivita pentru a-l întruchipa pe celebrul presedinte american si i l-a propus, în schimb, lui Spielberg, pe Daniel Day Lewis, care avea si o asemanare fizica izbitoare cu marele om politic.
Alegerea s-a dovedit inspirata: Daniel Day Lewis a cucerit Oscarul pentru acest film, iar Neeson avea sa exclame, dupa ce a vazut pelicula: „Am fost încântat de jocul lui Daniel. El chiar este Lincoln! E perfect!”
Lance Henriksen în „Terminator”
James Cameron, la începutul anilor 80 un regizor cvasinecunoscut, având un singur film la activ, si acela de categoria B („Piranha II”), a vândut scenariul filmului „Terminator” producatoarei Gale Anne Hurd pentru suma de… un dolar. Conditia a fost însa ca el sa regizeze pelicula.
Filmul, care a costat 6,5 milioane de dolari, a adus încasari de aproape 80 de milioane, transformându-l pe Cameron într-un regizor celebru si bogat. Un mare merit l-a avut actorul distribuit în rolul principal, Arnold Schwarzenegger, dar putini stiu ca initial nu acesta a fost în vizorul lui Cameron. Alesul regizorului a fost un actor cu care colaborase în „Piranha” si care se remarcase si într-un rol din „Alien” – Lance Henriksen, mai cunoscut cinefililor români pentru serialul „Millennium”.
Dar Henriksen nu s-a simtit confortabil în pielea robotului criminal, asa ca a fost „degradat”, preluând rolul detectivului Hal Vukovich, dupa ce Cameron si-a dat seama ca fizicul nu-l ajuta prea mult pe Lance sa se impuna ca „Terminator” – ceea ce nu se putea spune, evident, si despre masivul Arnold…
Frank Sinatra în „Dirty Harry”
Pâna acum câtiva ani, zvonul ca Frank Sinatra trebuia sa joace rolul principal din faimosul film politist „Dirty Harry” a fost doar un zvon. În 2015 însa, regizorul premiat cu Oscar, William Friedkin („Filiera franceza”, „Exorcistul”), a confirmat acest zvon, afirmând, într-o discutie cu actorul Alec Baldwin: „Producatorul Phil D Antoni si cu mine am dorit sa facem «Dirty Harry» cu Sinatra. Dar, dupa sase luni de negocieri, Sinatra ne-a lasat cu ochii în soare, motivând ca nu poate tine greoiul pistol Magnum atâta timp cât prevedea rolul, din cauza unei fracturi la încheietura mâinii, suferite în timp ce filma «Candidatul manciurian», asa ca am abandonat proiectul si am început lucrul la «Filiera franceza»”.
Dar, dupa un an, proiectul va fi reluat, cu Clint Eastwood în rolul principal, care-l va transforma pe Inspectorul Harry într-o legenda. Ca a fost alegerea corecta o dovedeste si faptul ca westernul „Dirty Dingus Magee”, în care a jucat Sinatra în acelasi an, a fost un esec, semn ca rolurile de tip dur nu erau punctul forte al celebrului artist si cântaret.
Ryan O’Neal în „Nasul”
Prin Michael Corleone, regizorul Francis Ford Coppola a reusit sa creeze unul dintre cei mai profunzi anti-eroi din istoria filmului. Corleone este rece, calculat si determinat sa-si protejeze afacerile de familie, cu orice pret. Coppola, care a fost si autorul scenariului, în colaborare cu scriitorul Mario Puzo, l-a vrut de la bun început pe Al Pacino în rolul lui Michael, dar sefii studiourilor Paramount nici nu au vrut sa auda.
Ei au sugerat ca rolul trebuie încredintat unui actor de tipul „Robert Redford”, care sa întruchipeze italianul cu ochi albastri si l-au propus pe Ryan O’Neal – actor remarcat în legendarul „Love Story” (1970) – convinsi ca vor da lovitura. Dar Coppola a reusit în cele din urma sa-l impuna pe brunetul si putin cunoscutul Al Pacino – pe care mogulii de la Paramount îl numeau „nimicul ala de Pacino” – iar pariul lui a fost câstigator: actorul va fi nominalizat la Oscar, iar primul film din seria „Nasul” va deveni una dintre cele mai îndragite productii cinematografice din toate timpurile.
GABRIEL TUDOR
Comentarii